România are 13 Parcuri Naționale. Primul dintre ele, Retezat, a fost înființat în anul 1935. Ultimul, în 2005. Toate însumează 1,36% din suprafața țării și 3,73% din pădurile țării. Pe lângă Parcurile Naționale, avem și arii declarate Sit Natura 2000, dar și 16 Parcuri Naturale. Acestea reprezintă 3,25 din teritoriul țării. Dacă e mult sau puțin, dacă facem suficient pentru a proteja aceste locuri unice, aflăm de la Florin Stoican, geolog și conservaționist, Președinte Rețeaua pentru Natură Urbană, sâmbătă, de la ora 13:00, la Digi Animal Club.
Avem o nouă arie naturală protejată în București, Pajiștea Petricani. Cât de anevoios a fost drumul până a fost declarată arie protejată?
”Petricaniul este cel mai nou rezultat al rețelei pentru natură urbană. Rețeaua crește și e bine că e-n creștere, că a pornit ca o idee și o cerință a societății de a multiplica fenomenul Văcărești și în alte părți. Rețeaua pentru natură urbană înseamnă 10 orașe mari ale României. Aici activează 15 organizații non-guvernamentale, membre ale rețelei, inclusiv în București, care propun 18 noi arii naturale urbane. Una dintre ele este Petricaniul, care de curând a fost aprobată ca arie protejată de interes local, în urma demersurilor derulate de Asociația Parcul Natural București”.
Ariile naturale protejate reprezintă spații esențiale pentru menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității. Fie că e parc național sau parc natural, fiecare are un rol distinct, de la conservarea strictă a naturii până la protejarea peisajului și armonizarea activităților umane cu mediul.
”Sunt două categorii diferite de arii naturale protejate conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Parcurile Naționale sunt zone care nu au activități umane permanente și nu au intravilan. Parcurile Naturale sunt zone care au și localități, promovează și alte activități decât conservarea naturii. Scopul principal al parcului național este conservarea. Scopul principal al parcului natural este protecția peisajului”.
Florin Stoican, geolog și conservaționist, Președinte Rețeaua pentru Natură Urbană, a fost prin foarte multe parcuri naționale de pe întreg globul. În edițiile trecute, ne-a povestit despre experiența americană, când a fost în Sequoia National Park să-l vadă pe Generalul Sherman - cel mai mare arbore din lume. Vara aceasta a fost la vikingi.
”Vorbeam la un moment dat cu mai mulți oameni, atât români, cât și străini, și observam că principala diferență între noi și țările nordice, spre exemplu Țările de Jos, e că noi construim cu spatele la râu, în timp ce ei construiesc cu fața la râu. Asta arată cum ne raportăm la râu. Noi îl tratăm ca pe văgăuna din fundul curții, ei îl tratează ca pe artera care dă viață localității.
(...) Vă mai ziceam c-am fost în Norvegia. M-am chinuit să găsesc un gunoi pe lângă un obiectiv turistic care să obtureze vizibilitatea și n-am reușit. Sunt niște oameni care au grijă de tot ce înseamnă atracție naturală, tot ce înseamnă apă, pădure, obiectiv turistic. Te duci pentru obiectiv, nu pentru kitschurile aglomerate din jurul lui. Te duci pentru râu, să-l auzi și să-l vezi cum curge liniștit, fără betoane, fără nenorociri în jurul lui.
(...) În Norvegia am întâlnit un peisaj total diferit față de al nostru, pentru că ajungi să vezi la 1000 de metri ceea ce la noi surprinzi la 2500 de metri.
(...) În Reykjavík, unde am vizitat niște arii naturale urbane, am stat de vorbă cu primarul de acolo. Ei au acolo o zonă, un sanctuar pentru păsări, care e înconjurat de urbanizare. Clădiri și trafic. Păsările erau atât de liniștite încât trebuia să le dai la o parte ca să treci de ele. Și l-am întrebat pe primar ce statut are acea zonă. Și mi-a zis că n-are niciunul. Nu înțelegeam... că la noi nu există așa ceva, să protejezi fără să ai o lege. Dar de ce? Atât timp cât oamenii consideră că e protejată, ea e protejată. Nu contează cum i se zice. Că e parc național, geoparc, sau rezervație... sunt doar niște convenții.
(...) Norvegienii au un obicei, care vine de multă vreme, la sfârșitul iernii. Se adună comunitatea de pe stradă, din cartier, din sat, cum sunt ei organizați, și verifică toată infrastructura utilitară a comunității. Ei urmăresc să vadă ce s-a stricat peste iarnă și ce trebuie reparat. Și apoi își împart între ei sarcinile. Chiar dacă e și primarul acolo sau oameni de rând, toți acționează ca cetățeni și își împart sarcinile”.
Nu știm câtă nevoie are pădurea de oameni, dar cu siguranță oamenii au nevoie de pădure. Așa că hai să o protejăm cât putem de mult, pentru generațiile viitoare!
”Continui să-i îndemn pe oameni să meargă în natură. Natura e pentru toți și de la ea avem de învățat o grămadă. Luăm multe de acolo fără să facem ceva. Sănătate, în primul rând. Merită să mergi atât pentru trup, cât și pentru cap. Apoi, dacă tot mergem, hai să avem grijă de ea. Depinde de noi toți ce lăsăm în urma noastră. Nu trebuie să așteptăm să vină o autoritate să facă ea curățenie. Ține de noi toți. Un gest mic pus împreună cu multe alte gesturi mici fac minuni”.
- Te-ar putea interesa si:
- Când ”miau” înseamnă destul! Cum să înțelegem corect semnalele prin medicina comportamentală
- Protectia Animalelor CJ Ilfov:”Copilul empatic de astăzi va fi adultul responsabil de mâine!”
- Viața printre 100 de pomeranieni: ”Creează dependență”
