Sâmbăta aceasta, 17 ianuarie, intrăm în domeniul chirurgiei veterinare, discutând despre neurochirurgie, chirurgie ortopedică și de urgență. Invitatul Digi Animal Club este medicul veterinar Robert Carst. A venit însoțit de Straja, o cățelușă de Ciobănesc Belgian Malinois, partenera sa la competițiile de Mondioring.
Invitatul nostru a vorbit despre o alegere importantă făcută după ce s-a cunoscut mai bine. El a explicat că și-a dat seama că filosofia nu i se potrivește și că are nevoie de un domeniu bazat pe știință. Astfel, după un an la Facultatea de Filosofie, a ales Medicina Veterinară, considerând că acesta este drumul potrivit pentru el.
”A fost o decizie interesantă, pentru că în anul ăla am învățat foarte multe lucruri despre mine. Mi-am dat seama că nu pot să fac filosofie, cum fac oamenii cărora li se potrivește chestia asta. Aveam nevoie de ceva pe bază de știință, ca să zic așa. Și atunci, am realizat că veterinara mi se potrivește mănușă. Și m-am înscris. E o decizie pe care am luat-o în timpul facultății”, ne-a spus Robert Carst.
Apoi, Dr. Robert Carst a explicat motivele pentru care a ales specializarea în chirurgie, subliniind impactul rapid al rezultatelor asupra pacienților. El a evidențiat parcursul profesional și experiența acumulată în acest domeniu al medicinei.
”Am ales chirurgia pentru că rezultatele muncii depuse sunt mult mai rapide decât în alte ramuri ale medicinei. Noi, practic, ca medici, putem să luptăm cu boala în două feluri. Putem să ne folosim de substanțe, respectiv de medicamente, de substanțe farmaceutice. Sau putem să vindecăm prin operații. Și atunci, văzând diferite operații și văzând pacienții, care imediat după dau semne de mai bine, mi-am dat seama că practic asta mă definește pe mine. Și atunci am mers înainte pe chirurgie. Sunt 10 ani de când am terminat facultatea. De acum fac strict chirurgie. Chirurgie care este foarte apreciată”.
Medicul veterinar a vorbit și despre prima sa experiență chirurgicală, una dificilă și memorabilă. Situația a fost complicată de condiția specială a animalului, fapt ce a îngreunat intervenția.
”Țin minte destul de bine prima operație. Cam ca toată lumea care face veterinară, printre primele și cele mai ușoare operații sau cele mai întâlnite operații, sunt sterilizările. Și prima operație a fost o sterilizare a unei cățelușe de 30 și ceva de kg. O cățelușă mare, care, săraca, trecuse printr-o amputare de membru posterior, avea doar trei picioare și m-a chinuit. M-a chinuit extrem de mult, pentru că noi, în momentul în care intrăm în abdomen, e foarte important să ne dăm seama fix de mijlocul abdomenului. Cățelul ăsta… neavând un picior, reperele anatomice erau complet date peste cap”.
Robert Carst a explicat și ce presupune neurochirurgia veterinară, intervențiile fiind concentrate în mare parte asupra coloanei vertebrale. Cele mai frecvente operații sunt cele de decompresie, în special herniile de disc.
”Ce înseamnă țesutul nervos? Țesutul nervos reprezintă creierul. Reprezintă măduva și nervii. În medicina veterinară, mare parte din neurochirurgie presupune intervenții la nivelul coloanei vertebrale. Ce putem să facem la nivelul coloanei vertebrale? Sunt intervenții de două tipuri. O dată sunt cele de decompresie. Dacă ne imaginăm coloana vertebrală ca un tunel, practic un tunel din piatră prin... interiorul tunelului trece un tren. Trenul fiind măduva. Și în tunelul ăsta e foarte puțin loc. Adică trenul are loc cât să treacă, nu e loc să mai existe nimic altceva în tunelul respectiv. Ce sunt intervențiile de decompresie? Înseamnă că s-a întâmplat ceva pe lungimea tunelului. Ceva care îmi apasă mie pe tren și nu-l lasă să funcționeze normal. Și asta de obicei, presupun operațiile de hernie de disc. Reprezintă 80% - 85% din intervențiile de neurochirurgie pe care le facem. Operații de decompresie, adică operațiile de hernie de disc.
Dacă avem în minte imaginea unei coloane vertebrale, coloana vertebrală presupune niște oase care sunt aliniate unul după celălalt vertebrele, e ca să putem să ne mișcăm stânga-dreapta. Vertebrele astea trebuie să aibă o oarecare mobilitate între ele și atunci nu poate să fie un os continuu dintr-o parte în cealaltă, pentru că nu am putea să facem absolut nicio mișcare. Ca să existe mobilitate între vertebre, între ele există niște discuri intervertebrale. Discurile astea au rol de amortizor.
Și discul intervertebral are aspectul de gogoașă. Se numește inel fibros. Partea de jos se numește nucleul pulpos. În momentul în care se întâmplă să avem căței cu probleme de dezvoltare a inelului fibros, a gogoșii, practic gogoașa nu e de calitate optimă. Genetic e o predispoziție de individ, adică nu e o boală genetică. Nu putem să testăm în momentul ăsta, să zicem, părinții ăștia doi or să dea căței cu probleme de hernii de disc, dar e o predispoziție genetică a individului. Un câine care se poate naște cu inelul fibros, cu gogoașa problematică”.
Munca într-un spital veterinar non-stop presupune intervenții de urgență în orice moment, inclusiv noaptea sau în zilele de sărbătoare. Torsiunea gastrică este una dintre cele mai grave și frecvente urgențe, mai ales la câinii de talie mare, precum ciobăneștii germani.
”Lucrând într-un spital non-stop, trebuie să asigurăm și intervențiile de urgență, adică și sărbători legale, și noaptea, oricând se întâmplă, trebuie să fim acolo pentru câini. Una dintre cele mai importante urgențe e ceea ce se numește torsiunea gastrică. Din păcate, torsiunea gastrică e des întâlnită la câinii de talie mare, extrem de des întâlnită la ciobăneștii germani, spre exemplu. Primii sunt ciobăneștii germani. După care, din păcate, ciobăneștii românești, metișii de ciobănești românești și ciobăneștii caucazieni. La ei se întâmplă cel mai frecvent. E o patologie la care trebuie să intervenim repede. Avem o fereastră de 2-4 ore”.
Invitatul nostru s-a referit și la semnele timpurii ale unei urgențe medicale grave la câini, care pot fi observate încă de acasă. A descris comportamentele care ar trebui să alerteze proprietarii și să îi determine să ceară ajutor medical imediat. Mesajul lui subliniază importanța recunoașterii rapide a simptomelor pentru a salva viața animalului.
”Ce putem să observăm acasă? Se poate umfla abdomenul, dar până să se umfle abdomenul o să avem un câine agitat. Un câine care se plimbă de colo colo. Un câine care încearcă să vomite și nu poate. Deci foarte, foarte important. De obicei asta ne spun oamenii la telefoan. Am un ciobănesc de Bucovina, încearcă să vomite și nu poate. Și atunci se aprind beculețele. Cam știm ce se întâmplă. Deci, dacă avem un câine agitat, care fuge dintr-o parte în alta și încearcă să vomite și nu poate, trebuie dus de urgență la veterinar”.- Dr. Robert Carst, medic veterinar chirurg.
Recunoașterea simptomelor și contactarea imediată a medicului veterinar pot face diferența dintre viață și moarte. Mesajul medicului veterinar Robert Carst este unul clar: atenția și informarea pot salva vieți! Despre cât de importantă este reacția rapidă a stăpânilor atunci când apar semne îngrijorătoare la câini vorbim sâmbăta aceasta de la ora 13:00 la Digi Animal Club.
- Te-ar putea interesa si:
- ”Dacă are rutină, un câine husky e fericit!”
- De la o pisică luată pe net până la campioane mondiale: povestea unei felise românești de Norvegiene de pădure
- Dincolo de braconaj: salvarea animalelor sălbatice, între eforturi comune și resurse limitate
