Ciobănescul Belgian Malinois este un câine foarte activ, iar mulți spun că nu are buton de ”Stop”, că energia lui este inepuizabilă. Sâmbătă, de la ora 13:00, la Digi Animal Club, vă arătăm transformarea unui câine de lucru, folosit adesea la mondioring, într-un cățel de familie. Transformarea unui câine ”sălbatic, care nu suporta pe nimeni” într-un membru de familie.
Invitații noștri de săptămâna aceasta sunt Luna și Daniel Marcu.
”Malinois are un potențial uriaș de atlet și inteligența superioară multor alte rase. Eu am ”trecut” prin Amstaff și Dog german, iar ei erau ”lemn” pe lângă acest Malinois”, consideră Daniel Marcu.
Invitatul nostru ne-a spus de la bun început că a încercat să găsească un câine de familie; dar și că soția și fiul lor voiau ca patrupedul să arate într-un fel anume. Acest aspect a dus la o amplă misiune de căutare a câinelui care să întrunească cerințele date.
”Fiul meu și-a dorit un cățel. Soția voia un cocker. Mie mi-au plăcut întotdeauna dobermannii. ”Piciul” a zis că vrea un ciobănesc german... Ne-am gândit vreo șase luni, șapte luni, a trecut chiar și-un an. Am trecut prin foarte multe canise. Ne-am uitat, am întrebat de câini, am mers să vedem căței, dar nu am fost impresionați de nimic.
Asta până a apărut un cuib de 10 Malinois. Am fost cu soția, care a luat în brațe cea mai mare și cea mai frumoasă femelă, era topită după ea. I-am zis s-o lase jos, asta pentru că în colț era cea mai mică femelă care se uita fix la mine. I-am spus că ea este și de atunci a venit alături de noi. Așa că... eu am ales-o. Toată familia îmi mulțumește și chiar soția a fost plăcut surprinsă c-am avut inspirația s-o aleg tocmai pe ea”.
Să deții un Malinois implică dedicare totală. Necesită ore, zile, săptămâni și luni de muncă asiduă. Pentru că în opinia invitatul nostru, câinele trebuie să fie atât consumat fizic, cât și psihic. Și după cum se cunoaște, câți câini, tot atâtea metode.
”Se pot asemăna cu sportivii de performanță. Am fost cu ea la un dresor. Când am văzut metodele sale, nu am fost tocmai încântat. Metode ca lipsa de hrană, comenzi pe bază de hrană sau zgarda electrică nu m-au încântat. Nu condamn metodele... am ales să lucrez singur cu ea. Eu am mai avut doi câini, așadar aveam câteva cunoștințe. Știam cât să întind coarda și când să las câinele, ca să nu-l duc în zona de stres.
Ea era sălbatică nu numai împotriva oamenilor, ea nu suporta pe nimeni. Și atunci a fost nevoie s-o socializez. Mi-am spus că într-un oraș cu peste două milioane de oameni nu-mi permit să am un câine agresiv. Ar trebui, totuși, deținătorii de câini să aibă un atestat, la fel ca permisul de conducere pentru șoferi. Trebuie să ai niște competențe din punct de vedere psihologic să lucrezi cu un cățel.
Luna nu urlă la Lună, dar și-a luat în serios rolul de paznic suprem. Orice e-n mișcare nu scapă de lătratul ei”.
Un stăpân de câine poate învăța multe de la patrupedul său. De la entuziasmul cu care se plimbă în picioarele goale prin iarba udată de roua dimineții până la bucuria adusă de apusul soarelui. Câinele îți arată cum să trăiești clipa și să fii deschis. În plus, loialitatea și dragostea necondiționată îi oferă stăpânului un sentiment de completare, învățându-l să aprecieze prietenia și conexiunea.
”Poți învăța că trebuie să ieși din zona de confort. Că trebuie să-ți dai seama că în lumea asta nu exiști doar tu și familia ta. Și că sunt și alte lucruri importante în jurul tău. Poți să înveți de la un Malinois să te bucuri de un apus de soare împreună cu cățelul tău, pe malul unui lac. Poți să înveți de la un Malinois, că atunci când te duci dimineața în Herăstrău, la ora șase, roua încă este pe iarbă și te poți plimba în picioarele goale cu cățelul tău… Sunt niște lucruri care nu pot fi cumpărate.
Uite, am urcat-o o dată la o înălțime de 10 metri... Era o rampă cu un tobogan mare și a fost un lucru stupid din partea mea să-i zic să sară de acolo. Și a sărit! Atât de multă încredere a avut în mine. A sărit! Și era și soția care m-a certat. Pus și simplu, a sărit pe pietriș. Când i-am dat comanda ”Luna, aici!” nu m-am gândit că o să sară de acolo. Și avea 6 luni! Am zis că n-are curaj. Am fost aproape s-o încasez de la soție. Luna are încredere oarbă în mine și eu am încredere oarbă în ea.
Are unele momente în care plecăm pe un drum, iar la un moment dat pur și simplu se oprește. Îmi dă de înțeles că vrea să mergem pe un alt drum. Și mă iau după ea. Nu vrea rutină. Dacă mergem 7 zile din 7 în parc, mergem pe 7 căi diferite. Nu-i place rutina”.
Dacă a meritat toată munca pe care invitatul nostru a investit-o în cățelul său, vă invităm să vă convingeți sâmbătă, de la ora 13:00, la Digi Animal Club.
- Te-ar putea interesa si:
- Pisicile ”în pijama”: frumusețea și eleganța rasei British Shorthair
- În urgențele veterinare, fiecare minut contează: ”Amânarea tratamentului poate duce la complicații grave, ireversibile”
- Mic la stat, mare la pază și cu barbă serioasă: ”Schnautzerul pitic, ideal pentru oamenii singuri”
