Auzim adesea spunându-se „De Crăciun, fii mai bun”. Noi credem că nu ar trebui să fie doar un dicton de sărbători, ci o parte din noi. Să fim buni și să facem un bine în fiecare zi. Vă prezentăm sâmbătă, la Digi Animal Club, un om care face lucrul ăsta 365 de zile din an. A salvat până acum mii de vieți: animale abandonate sau maltratate. O găsiți pe rețelele de socializare sub numele Homeless Animal Lover și se numește Ramona Drăghici!
În urmă cu un an jumătate, Ramona era în căutare de spațiu pentru un adăpost de animale. Între timp, a reușit să-și îndeplinească visul. Cât de greu a fost?
”Am găsit un teren, am construit nu unul, ci două adăposturi. Încerc să-l construiesc și pe-al treilea. A fost extraordinar de greu. În primul rând, nu găseam un loc pe care să-l cumpăr și să am aprobările necesare pentru adăpost. Mai exact, nicio primărie din București sau din împrejurimi nu vrea să aibă pe raza ei un adăpost pentru animale. Nu am acces la fonduri sau cel puțin nu cunosc pe cineva care să mă ajute să accesez fondurile necesare. Primăriile vor ca oamenii să-și ridice vile, nu adăposturi pentru animale.” povestește Ramona Drăghici.
În momentul de față Ramona are grijă de 250 de căței. Dar Războiul din Ucraina și ieșirea Angliei din Uniunea Europeană și-au lăsat urme adânci în misiunea Ramonei de-a le găsi cățeilor câte-o familie iubitoare.
”Avem flux, cățeii vin și pleacă, dar de când cu războiul, lucrurile s-au complicat. S-a închis o perioadă și granița cu Anglia și când nu ne pleacă acolo căței, nici donații nu mai vin. Este mult mai greu decât înainte”.
Ramona Drăghici nu este străină de platoul Digi Animal Club, lucru care l-a făcut pe Bogdan Uritescu să-și amintească de o fază amuzantă petrecută la precedenta ediție. ”Eu îmi aduc aminte de data trecută când am spus că ai salvat sute de vieți, iar tu m-ai corectat și-ai zis <<mii>>. O mică diferență.
Salvați de pe masa de eutanasiere
Ramona Drăghici are misiuni dintre cele mai dificile în încercarea ei de-a salva tot ce se poate. Pe unii reușește să-i ia fix când sunt urcați pe masa de eutanasiere.
”Majoritatea cățeilor pe care îi am, au fost maltratați, bătuți, paralizați. Căței cărora nimeni nu le mai dădea nicio șansă. Pe unii i-am luat de pe masa de eutanasiere. Pe unul, îmi aduc aminte, exact în timpul procedurii. L-am luat, l-am salvat, am reușit să-l fac să meargă, iar acum este perfect sănătos. Fusese călcat de mașină, stăpânii îl duseseră la o clinică veterinară, unde eu eram întâmplător cu alți trei căței paralizați. Li se spusese că n-are nicio șansă, că mai bine îl eutanasiază. L-am salvat cu terapie, cu acupunctură, cu aquaterapie. Acum nu mai are nicio problemă. Și ca el, mulți.”.
Coșmarul din adăposturile de stat
O altă poveste impresionantă a fost când Ramona a reușit să o salveze pe Nikita. După ce a văzut-o într-un adăpost de stat, când s-a întors a doua zi s-o ia, a găsit-o paralizată.
”Am fost s-o văd pe Nikita într-un adăpost de stat. Probabil a fost bătută, pentru că m-am dus s-o văd, mă rog, m-am dus să văd toți cățeii la adăpostul respectiv, că urmau să fie eutanasiați. Și-am fost după o zi să iau câțiva dintre ei, iar pe Nikita am luat-o paralizată. Deci nu era paralizată când am văzut-o, dar era când am luat-o.
Are ceva la coloană, dar în România n-am găsit niciun medic care să vrea să încerce s-o salveze, nici măcar contra-cost. Să vedem dacă este cancer sau este o lovitură, o hernie. I- am făcut RMN, CT, dar dacă nu se operează, n-avem cum să știm. Între timp, am pus-o pe picioare, a început să meargă, să alerge, acum suntem la etapa de îngrășare. A slăbit foarte mult. Era oricum slabă că era venită dintr-un adăpost de stat.
Acum merge, este adoptată, așteptăm să se pună pe picioare suficient cât să fie acceptată pe transport. Va pleca la o doamnă polițist care are și căței K-9 în Germania.
Când pleacă din căței, adoptatorii reușesc să ne trimită donații pentru cei care rămân. Mai greu e când nu pleacă. Avem și-un site unde oamenii din toată lumea pot dona mâncare direct pentru adăposturile de la noi. Dar eu în ultimele 6 luni am primit din România 5 saci de mâncare. Pe zi, am nevoie de 15-20 de saci dintr-aceia mai mici. Atât de mult mănâncă, dar sunt într-adevăr 250 de câini”.
Ramona Drăghici găsește cu greu sprijin din partea nostră. Are nevoie de donații de mâncare și de voluntariat. Față de acum câțiva ani, doar o parte s-a îndreptat în acest sens – sunt din ce în ce mai multe programe de sterilizare a animalelor fără adăpost.
”Din partea celor care fac campaniile de sterilizare, am văzut diferențe în bine pe București și Giurgiu. În schimb, din partea oamenilor nu văd nicio diferență. Nici ca donații, nici ca voluntariat. Am luat recent 30 de pui cu jigodie, am făcut o strângere de fonduri pentru ei și am primit 0 lei. Acum se abandonează mai mult, pentru că s-au scumpit toate cele, din cauza războiului probabil, iar oamenii dacă până acum nu dădeau mare importanță animalelor, acum cu atât mai puțin”.
- Te-ar putea interesa si:
- Un animal fără casă nu este un animal fără poveste. 15 august, Ziua Internațională a Animalelor fără Adăpost
- Când ”miau” înseamnă destul! Cum să înțelegem corect semnalele prin medicina comportamentală
- Copii vs. animale: ”Aveam peste 20 de căței când apăruse bebelușul”
