Problemele de comportament ale animalelor de companie sunt o preocupare importantă atunci când vorbim despre bunăstarea lor. Tocmai aceste probleme sunt motivul pentru care multe dintre ele ajung să fie abandonate, date spre adopție sau eutanasiate. Sâmbăta aceasta, la Digi Animal Club, vorbim despre medicina comportamentală alături de medicul veterinar Alin Baron.
Un consult comportamental la cabinetul veterinar nu seamănă cu o consultație obișnuită în care animalul este examinat fizic, ascultat, palpat. Medicul veterinar Alin Baron pune accentul pe observare, pe subtilitate, pe răbdare. Totul începe cu modul în care animalul intră în cabinet.
Medicul veterinar Alin Baron nu intervine direct. Comportamentul animalului în primele minute îi oferă deja indicii valoroase despre relația cu proprietarul, nivelul de încredere și gradul de stres resimțit.
Cele două ore de observație ”cu coada ochiului”, fără a forța vreo interacțiune, sunt acompaniate de jucării și de recompense.
”Venim la cabinet cu animalul. Dacă e vorba de câine, din start îi zic stăpânului să-l lase liber. Libertate totală. Aici e momentul în care vorbesc cu proprietarul, dar sunt și cu un ochi ”în tigaie”, adică mă uit la câine. Dar fără să mă uit direct, pentru că și asta poate să-i schimbe comportamentul. Fiind într-un cabinet, unde locul este mai restrâns, e mai greu pentru el, dar putem vedea lucruri. Cât îi ia să se adapteze cu mediul nou, cum miroase pe jos, care e distanța dintre el și proprietar. Câinele, când intră într-un cabinet sau clinică veterinară, miroase niște feromoni de stres de la alte animale. E un pic în dubii de ceea ce se întâmplă acolo. Și, pe bună dreptate, aici miroase a stres, aici se întâmplă ceva. Câinii chiar simt feromonii de stres, la fel și pisicile. Deci, din start au o atitudine precaută.
Și atunci vine proprietarul care zice că are o relație bună cu câinele. Dar eu văd că în condiții de stres, câinele nu e lângă el, e acolo. Îl cred că are o relație bună cu câinele, dar el îmi transmite o poveste ușor diferită. Ce vreau să văd într-un mod optim e că atunci când intră pe ușile cabinetului stă lângă proprietar. Să fie circumspect la ce se întâmplă. Eu nu le fac nimic în primă fază. Nici nu-i ating. După ce-a văzut că nu se întâmplă nimic, vreau să-l văd că începe să exploreze. Să văd că are nevoie de un pic de curaj. Un pic de inițiativă. Mă ajută pe mine să văd că animalul are disponibilitate să treacă peste un eveniment stresant. După aceea, dacă după două ore nu s-a mișcat de lângă proprietar, nici așa nu-i bine.
Două ore stau și vorbesc cu proprietarul și mă mai uit la el în funcție de ce probleme are. Îl mai stimulez, îi mai au niște jucării, îi mai dau recompense. Să-l familiarizez. La unii le dau recompense tocmai ca să se acomodeze cu idea de spital. Ai venit, nu s-a întâmplat nimic, ți-ai luat păpica, iar data viitoare o să vii mai relaxat”.
Etologia înseamnă să observi animalele în mediul lor, pe limba lor, fără a le influența comportamentul prin prezența ta. Etograma devine apoi instrumentul prin care aceste observații sunt structurate și corelate cu stimuli și reacții, pentru a înțelege ce transmite animalul.
”Etologia este felul de a lua interviul unui animal, dar în limba lui. Nu-I mai scoatem din mediul lor, ne ducem noi acolo, ba chiar încercăm să nu fim simțiți. Că dacă ne simte, a plecat sau are alt comportament în relația cu noi. Nu facem parte din mediul lui. Deci, noi nu ar trebui să existăm acolo, să fim cumva un observator din umbră.
Etograma e un tabel. Practic, este un tabel cu comportamente pe care le raportezi la ceva. De regulă, îl raportezi la mediu și la stimuli. Și e momentul în care eu am pe o coloană stimuli ca mediul, că s-a întâlnit cu un cățel, că e afară, unde sunt copaci șamd. Ulterior am postura. Câinele cum stă? E rigiditate musculară? E încordat, nu e încordat? E relaxat, dă din coadă? După aceea, următoarea coloană este partea de comportament. Cu toate acestea, eu pot face o observație la final. Și-i fac niște citiri. Să văd de câte ori se repetă anumite lucruri”.
Dacă relația dintre om și animal nu este echilibrată, spune medicul veterinar Alin Baron, pot apărea atât probleme de comportament, cât și dificultăți de conviețuire, pentru că fiecare specie are propriile nevoi și limite.
Pisicile, fiind solitare și rigide în ritualuri, semnalează clar limitele. Atac silențios = pradă; atac cu avertizare = respingere. Soluția e simplă! Joacă și respectarea limitelor lor.
”O legătură deficitară creează o problemă de comportament. Problemele de comportament sunt o parte, cealaltă sunt probleme de coabitare. Adică, un conflict între mine ca om și tu ca animal. Adică e o bariertă de specii. Dacă noi suntem un proprietar foarte drăgăstos și vrem să luăm pisica în brațe, trebuie să nu uităm că ea este un animal solitar. Venim acasă, pisica ne întâmpină și zice ”miau”. Cam pe acolo vor ele să se oprească interacțiunea. Maximum te apleci tu și o mângâi pe căpușor și pe bărbie, dar atât. Dar proprietarul ia pisica în brațe și ea vrea să se dea jos.
Învață foarte repede sunetele și ritualurile noastre. Animalele sunt punctuale. Parcă sunt un ceas. Pisicile de regulă. Pentru ele există ora la care se trezesc și se duc să stea la soare. De regulă, către dimineață. Prind razele. Eventual, se mai joacă un pic, mănâncă, apoi dorm.
Pisica atacă. Dacă atacul e silențios e pentru pradă. Are sens. Dacă este cu avertizare, atunci e de respingere. Nu încearcă să ajung la agresivitate. Și atacul în sine, o expune pe pisică unor riscuri. Pisica știe să deosebească mingea de pasăre. Dar ea simte în același timp că se antrenează pentru asta. Și-și calculează unghiurile. Ca să nu mai atace, există o soluție: ne jucăm cu ea”.
Este un fel de lanț al slăbiciunilor – o legătură deficitară între proprietar și animalul de companie poate duce la problemele de comportament. Ceea ce duce la un angajament scăzut al proprietarului față de îngrijirea animalului său de companie sau chiar la abandon. La ce semne trebuie să fim atenți sau ce simptome ne pot indica o problemă gravă comportamentală la câini sau la pisici aflăm sâmbătă, de la ora 13:00, la Digi Animal Club.
- Te-ar putea interesa si:
- Chirurgia veterinară, între vocație și urgențe care salvează vieți. Interviu cu Robert Carst, medic veterinar
- Ce trebuie să știi despre Fotogeografica, mișcarea-fenomen, ce promovează patrimoniul cultural și natural al țării noastre
- „Eu sunt liderul, eu decid și tu mă urmezi!”
