Sâmbătă, la Digi Animal Club vorbim despre copii și despre pisici. Toți copiii din lumea asta își doresc mai devreme sau mai târziu o pisică. Unii părinți cedează rugăminților copilului, alții nu și se rezumă la jucăriile de pluș. Invitatul lui Bogdan Uritescu va vorbi din dublă postură, aceea de crescător de pisici rasa Main Coon, dar și de părinte: Yann Panco.
Părintele ar trebui să fie extrem de hotărât că-și dorește o pisică. Pentru că un copil e un copil și are sau nu chef de pisică sau vrea sau nu să stea cu pisica pe un timp dat, determinat în general pentru că se plictisesc, unii copii se plictisesc repede. OK, a apărut animăluțul, e foarte fericit, se joacă cu el, dar la un moment dat îl abandonează, apare o jucărie nouă, o activitate nouă. Părintele trebuie să aibă acest lucru în vedere și atunci când aduce un membru în familie trebuie să și-l asume în primul rând el. Nu copilul. ”Ți-am luat pisică, ocupă-te de ea.” Ăsta este un mit, nu există. Sigur că poți să responsabilizezi copilul, să-i dai niște sarcini, să se adapteze, să înțeleagă că are răspunderea unei ființe vii și așa mai departe, fac parte din educația pe care tu, ca părinte, i-o dai copilului.
În vom cunoaște pe Elros, este fiul lui Marvel in the Sky. Are 7 luni și 6 kg...„de dragoste”.
Copilul trebuie educat și el. Și pisica se poate educa, nu poate fi dresată, dar de educat se poate educa. Înțelege la un moment dat tabieturile, înțelege ce are voie, ce nu are voie să facă. Dacă nu e dresată nu înseamnă că nu o duce procesorul, o duce pe pisică procesorul suficient cât să înțeleagă de unde-i vine plusul. Că e o oportunistă la urma urmei și vede că dacă lucrurile se întâmplă într-un anumit fel îi e ei confortabil. Dar copilul trebuie educat de mic, să înțeleagă că e o ființă vie. Întâlnim deseori problema cu trasul de coadă: pisica devine agresivă că a fost Trasul de coad. Nu poți să spui că toate pisicile sunt la fel. Sunt și ele de la individ la individ, dar primele reacții, cel puțin la rasa noastră (n.r. Main Coon) nu sunt de agresivitate. Deși copilul e hiperactiv sau vrea să interacționeze mai mult cu pisica, ea caută să se îndepărteze, să se protejeze. Nu devine agresivă cu copilul din prima, nu reacțioanează. Dar sigur că aici trebuie să intervină părintele, să observe copilul că are un comportament care nu este potrivit cu pisica, să știe că până la urmă este un animal și nu reacționează, are instincte. Și ar fi bine să dea ceva timp copilului în relația cu animalul, cel puțin la început, când și copilul deprinde niște obiceiuri cu pisica și în felul ăsta se armonizează relația.
- Ce ar trebui să știe un părinte când aduce un pisoi în casă?
- Ce nevoi au pisicile într-o casă cu copii?
- Cum trebuie să se poarte copiii în prezența pisicilor?
Iată doar câteva întrebări care își vor găsi răspunsul sâmbătă, la ora 13.00, la Digi Animal Club.
- Te-ar putea interesa si:
- Un animal fără casă nu este un animal fără poveste. 15 august, Ziua Internațională a Animalelor fără Adăpost
- De la o pisică luată pe net până la campioane mondiale: povestea unei felise românești de Norvegiene de pădure
- Pisicile ”în pijama”: frumusețea și eleganța rasei British Shorthair
