Sâmbăta aceasta stăm de vorbă cu un român fericit. Nu pentru că ar fi câștigat la loto, ci pentru că, la ultima ediție a campionatului mondial felin, care a avut loc acum câteva luni în București, două pisici din felisa lui au câștigat marele titlu. Nu una, ci două.
Creșterea pisicilor de rasă nu este un noroc întâmplător, ci rezultatul unei munci făcute cu răbdare, ne-a spus Aurelian Ionescu. Dincolo de titluri și premii, stau ani de selecție, evaluare și alegeri corecte. Iar adevărata valoare vine atunci când pasiunea este dublată de muncă. Aurelian a venit în platoul Digi Animal Club însoțit de Wild Forest's Nordri, un frumos mascul de culoare albă, de 2 ani și jumătate, cu un ochi verde și unul albastru, Best adult male category 2 în cadrul World Winner Show 2025.
”Este o pasiune. Trebuie să ai răbdare, să mergi la concursuri, să cunoști rasa foarte bine, să înțelegi standardul. De asemenea, pe măsură ce îți faci selecția, e ușor să iei o pisică de la cineva, una foarte bună, și să zici: <<vai, am un world winner>>. Lucrurile se datorează muncii din spate. Adică eu nu pot să mă duc cu o pisică luată din altă parte și să spun: <<vai ce deștept sunt eu, am un world winner>>. De fapt, meritul este al crescătorilor din spate, care au făcut selecție bună și meritul tău că ai știut să ai răbdare. Să păstrezi pisicile cele mai bune, să faci împerecherile potrivite, să te duci la concursuri, să le evaluezi și să-ți recalibrezi munca. Și după un timp vine și răsplata”, ne-a spus Aurelian Ionescu, crescător de pisici rasa Norvegiană de pădure.
Totul a început dintr-o dorință simplă și dintr-o alegere făcută fără experiență, ne-a mai spus Aurelian Ionescu. Dintr-o pisică luată ”pe post de norvegiană” s-au născut ani de învățare, concursuri și întâlniri cu crescători din toată lumea. Astăzi, după 15 ani, pasiunea s-a transformat într-o felisă recunoscută pe plan mondial.
”Avem vreo 15 ani în spate. Am început cu o pisică cumpărată de pe un site de vânzări. Ne-am dorit o pisică norvegiană. Citisem despre ea și îmi doream așa ceva. Îmi place caracterul, îmi place faptul că e o pisică sănătoasă, echilibrată. Extrem de echilibrată, după cum îl vezi. Este foarte convingător și nu este castrat. Este un motan activ.
Am luat o pisică pe post de norvegiană și evident că nu era, pentru că nu tot ce zboară se mănâncă. Mulți au pățit la fel, cu siguranță. Din fericire, pisica a fost sănătoasă. A trăit cu noi vreo 13 ani, era șefa casei, dar nu avea neapărat legătură cu rasa norvegiană, decât prin faptul că avea un păr semilung.
Ulterior, intrând în lumea concursurilor, am cunoscut o grămadă de crescători din afară și din țară. La momentul respectiv, când ne-am apucat noi, în același timp s-a născut și o altă felisă în România și, în continuare, suntem două felise de Norvegiană de pădure la noi în țară”, ne-a mai spus Aurelian Ionescu.
Calmul și echilibrul sunt trăsături definitorii ale pisicii norvegiene de pădure. Chiar și într-un mediu necunoscut, rămâne liniștită, atentă și apropiată de oameni. Iar dincolo de aspectul impunător, varietatea de culori spune o poveste surprinzător de bogată.
”Norvegiana este o pisică extrem de echilibrată. Aici se află într-un mediu străin și este ușor stresată, dar nu într-atât încât să fugă prin platou. Este o pisică liniștită, extrem de bună.
Aceste pisici dorm unde vor ele. Da, sunt ținute în casă și au acces în majoritatea spațiilor. Au ansambluri de cățărare. Băieții stau cu băieții și se înțeleg. În mediul lor de acasă sunt mai jucăuși. Își doresc întotdeauna interacțiunea umană și vor să fie acolo unde suntem noi. Nu neapărat să se urce în capul nostru sau să doarmă pe pernă, dar să fie acolo, să ne supravegheze, să nu cumva să ieșim din rând”.
Norvegiana poate îmbrăca foarte multe culori. Culoarea considerată originală este cea tărcată, fără alb neapărat, o pisică tabby. Dar varietățile de culoare sunt, în realitate, foarte mari, excluzând zona de ”cafea cu lapte” specifică siamezelor, sacrelor de Birmania sau ragdoll. Culorile pot fi aproape oricare.
”Practic, culoarea albă ascunde o altă culoare dedesubt. Nu am făcut un test genetic ca să vedem exact ce este în spate. Dar în urma puilor rezultați din montele făcute cu el, e destul de simplu de dedus că este ori un bicolor alb cu negru, ori un negru pur. Asta pentru că în acea zonă se încadrează puii rezultați”.
În competițiile feline, frumusețea nu este o chestiune de gust, ci una de reguli clare. Aurelian Ionescu este de părere că drumul până la performanță cere răbdare, experiență și multă pasiune.
”Practic, frumusețea nu este chiar în ochii oricărui privitor. Federația Internațională Felină a definit un standard. În urma analizei a sute de pisici de-a lungul timpului există un standard. Acesta evoluează și la câțiva ani este revizuit.
Standardul pentru pisica Norvegiană de pădure spune extrem de clar: capul, văzut din față, trebuie să fie un triunghi echilateral. Nasul, din profil, trebuie să fie drept, iar fruntea să continue linia nasului, fără break-uri. Bărbia trebuie să fie puternică, urechile să fie foarte late la bază, iar privirea extrem de alertă. Coada, ca lungime, trebuie să ajungă până la nivelul omoplaților. Contează și osatura, cât de puternic este scheletul. Este o pisică zdravănă, solidă, nu o pisică suplă ca o căprioară. În cadrul rasei norvegiene, este apreciată o pisică strong, robustă.
Trebuie să ai răbdare. După ani de zile — chiar 15 ani — ajungi să vezi în profunzime și să anticipezi cum se va dezvolta o pisică. Poți merge cu puii în concursuri pentru a vedea și opinia arbitrilor. Nu sunt întotdeauna cele mai bune păreri, pentru că lucrurile pot evolua într-un fel sau altul.
Cu puțin fler și multă pasiune, ajungi să păstrezi pisicile care se încadrează cel mai bine în standard. Contează însă foarte mult și caracterul. Degeaba ai o pisică foarte frumoasă dacă este în panică totală, nu stă și chiar poate fi descalificată dacă este nervoasă.
Pentru a te înscrie în campionatul mondial, trebuie să dobândești anumite titluri și certificate. Pe baza lor ai acces mai departe”.
O pisică fericită și sănătoasă are nevoie de atenție, hrană de calitate și un mediu sigur. Detaliile mici, precum nisipul pentru litieră sau spațiile de cățărare, fac o diferență uriașă în viața lor.
”În primul rând, trebuie să le oferi un spațiu în care să se simtă în siguranță. Nu să îi abandonezi sau să îi lași singuri acasă cu zilele. Sunt pisici independente, dar au nevoie de socializare. Mâncarea trebuie să fie întotdeauna de calitate. Este o pisică ce merită să fie hrănită și vitaminizată corespunzător. Este o pisică mare, care are nevoie de un aport caloric suficient și de proteine de calitate.
Poate o să te surprindă, dar contează foarte mult și nisipul pentru litieră. Un nisip de calitate îmbunătățește viața pisicii și îi menține sănătatea. De exemplu, bentonita, acel nisip care conglomerează, are proprietăți antiseptice. Tot ce produce pisica se strânge într-un bulgăre care este îndepărtat, fără să rămână reziduuri, iar nisipul rămâne curat.
Folosirea unui nisip în care urina și fecalele sunt lăsate mai mult timp duce inevitabil la mirosuri neplăcute și la dezvoltarea bacteriilor. Din punctul meu de vedere, nisipul este extrem de important pentru păstrarea sănătății pisicii, dar și a mirosului din casă și a sănătății celor care au grijă de ea. De aceea, am recomandat întotdeauna acest lucru.
Ar fi ideal să aibă și un pom de cățărat, deși nu este obligatoriu. Este însă mult mai ieftin decât colțurile de la canapele sau decât o perdea”, ne-a mai spus Aurelian Ionescu pe care îl puteți urmări sâmbăta aceasta la Digi Animal Club de la orele 13:00.
- Te-ar putea interesa si:
- Un animal fără casă nu este un animal fără poveste. 15 august, Ziua Internațională a Animalelor fără Adăpost
- DIGI ANIMAL CLUB | Planeta celor 5 trilioane de pungi: plasticul de 5 minute care trăiește 500 de ani în natură
- DIGI ANIMAL CLUB | Animalele exotice – între fascinație și trafic. Cine plătește prețul?
