Recent, în Grădinile Senatului a avut loc prima ediție a Galei Ciobăneștilor Românești – un eveniment dedicat promovării și conservării patrimoniului canin național. Mai multe detalii despre această inițiativă aflăm de la Olivia Pamfil, președintele Asociației HAITA, sâmbătă, de la ora 13:00, la Digi Animal Club.
Momentul central al galei l-a reprezentat anunțul oficial al unui demers strategic fundamental: începerea procedurilor de includere a celor patru rase de ciobănești românești (Mioritic, Carpatin, Corb și de Bucovina) în Patrimoniul Cultural Imaterial Național, ca pas preliminar pentru înaintarea candidaturii către UNESCO.
”Așa sunt carpatinii românești, în general, foarte iubitori, în special cu familia. Mulți dintre ei sunt așa și cu străinii, dar nu când sunt pe teritoriul pe care îl păzesc. Sunt nativi talentați la pază. Poți să pleci liniștit, ai încuiat și totul e în siguranță! Nu o să treacă nimeni pe acolo, nici oamenii care îl cunosc. Dacă-l scoți de pe teritoriul lui este relaxat. Dovada cea mai bună a fost ce s-a întâmplat la Senat, acolo unde au fost toate rasele de ciobănești românești. Masculi, femele, adulți, pui. N-a pățit nimeni nimic. Toată lumea a fost pe dragoste și mângâieri.
Ideea galei a venit din partea Senatului României, în special din partea domnului vicepreședinte Robert Cazanciuc. Ideea a fost de-a arăta românilor, dar mai ales autorităților, presei și mediului de afaceri ce rase avem. Nu în cele din urmă - ce putem să facem pentru ele, căci sunt într-o situație nu tocmai bună.
Rasele autohtone intră în cursa pentru patrimoniu
Am început demersurile pentru includerea lor în Patrimoniul Cultural Imaterial Național. Pentru că sunt rase de câini. Nu e ca și cum ai include o cetate. Nu s-a mai făcut asta. Nu au mai fost introduse rase în Patrimoniul Cultural Imaterial Național, e o premieră, dar avem toată colaborarea instituțiilor și a Ministerului Culturii. În ceea ce privește UNESCO, trebuie spus că este vorba despre un alt dosar, care nu depinde de cel pentru patrimoniul național. Totuși, realizarea dosarului din România va fi un bun antrenament. Avem deja o echipă de specialiști care lucrează la întocmirea dosarului național, iar o versiune extinsă și îmbunătățită va fi folosită ulterior și pentru candidatura la UNESCO”.
Blândețea ciobăneștilor românești nu-i întâmplătoare, ci este rezultatul rolului pentru care au fost formați: protecția animalelor de la stână. Ei trebuie să țină departe prădătorii, nu vizitatorii care vin să-și cumpere brânză. Spre deosebire de alte rase create special pentru paza oamenilor, ciobăneștii românești au fost selectați pentru echilibru, instinct protector și o relație naturală cu comunitatea.
”Este atât de blând pentru că tu nu ești nici lup, nici urs. Ciobăneștii românești trebuie să protejeze stânile de alte animale. Sunt niște câini care fac pază la animalele de la stână. Iar acolo vin oameni care-și iau brânză. Nu poți să ai niște câini care vor să mănânce oameni. Au fost cazuri, dar de obicei, câinii respectivi nu au fost românești.
Ciobăneștii românești au fost formați pentru pază la animale. Alții au format câini care să facă pază la oameni. Avem, spre exemplu, ciobănescul caucazian, care, din câte știu eu, a fost creat, selectat de sovietici pentru paza gulagurilor, respectiv trebuia să țină oamenii înăuntru”.
Rasele de ciobănești românești trebuie protejate pentru că numărul lor scade rapid, iar viitorul lor este amenințat atât de înlocuirea cu rase de import, cât și de baza redusă de reproducție. La Mioritic și Carpatin, doar câteva zeci de femele reproducătoare mai susțin întreaga populație, mult sub pragurile considerate sigure la nivel internațional.
”Mai sunt foarte puțini. La Ciobăneștii de Bucovina se stă mai bine pe cifre, acolo este și-un club foarte activ și-o comunitate care are grijă de lucruri. E și o rasă selectată pe o zonă de care oamenii s-au ocupat. Carpatinul este peste tot. Sunt două chestii pentru care se datorează cifrele slabe și pentru care viitorul sună prost. Principala este locul unde ei s-au format și unde ei lucrează nu mai este locul lor, pentru că ciobanii i-au înlocuit cu rasele de import: kangal, caucazian și alabai, ciobănescul de Asia Centrală. La noi la Muscel, la Rucăr, știu un caz în care tatăl, unul dintre cei mai vechi crescători de carpatin are fiul care și-a luat alabai.
Viabilitatea unei rase se evaluează după numărul de femele reproducătoare. Și consideri că ai o rasă care stă bine când ai cel puțin 1000 de astfel de femele. Sunt date științifice. Asociația Chinologică din Marea Britanie consideră că la sub 300 de pui rasa este în pericol, iar la sub o sută de pui este pe cale de dispariție.
Dacă avem, spre exemplu, 150 de pui pe an iar jumătate sunt femele, câte ajung să reproducă mai departe? Dacă te uiți la numărul de cuiburi ai 20 sau 30 pe an cam atâtea femele ai care ți-au reprodus într-un an. Și e foarte puțin.
Pe lângă faptul că se folosesc masculii campioni și nu se folosesc toți masculii care au drept de montă, iar asta îți duce la diversitate genetică scăzută”.
Promovarea celor patru rase de ciobănești românești nu se rezumă doar la apariții în media sau în campaniile online. Așa cum spune și Olivia Pamfil, cel mai eficient mod de a-i face cunoscuți este puterea contactului direct. Acest lucru s-a văzut clar la PetExpo, acolo unde o paradă spectaculoasă cu 20 de exemplare din toate cele patru rase, alături de un stand dedicat, a atras atenția miilor de vizitatori.
”Cel mai eficient mod de a-i face cunoscuți, care contează la fel de mult ca promovarea la TV și în online, este să mergi și să le arăți oamenilor cele patru rase de ciobănești românești. Noi am făcut paradă la PetExpo unde am defilat cu rasele românești. Am avut și stand acolo. Au fost 13.000 - 15.000 de vizitatori la PetExpo. N-au trecut toți pe la noi, dar vreo 10.000 sigur ne-au văzut. Iar la paradă am avut 20 de câini foarte frumoși din toate cele 4 rase”.
Rasele de ciobănești românești se confruntă cu un număr tot mai mic de pui și de exemplare reproducătoare, mult sub nivelul considerat sigur din punct de vedere științific. În același timp, invazia raselor de import le împinge din teritoriile lor tradiționale și le estompează identitatea. Mulți români nici nu le mai recunosc, confundându-le cu rase străine mult mai mediatizate.
”Numărul de pui, după toate standardele științifice, este insuficient. Numărul de reproducători este prea mic. Și mai e o problemă cu invazia a populației alogene care sunt câinii de import care-i scot pe românești de pe teritoriul pe care s-au format. Nu numai că sunt scoși, dar nici românii nu-i cunosc. Dacă-i arăt cuiva câinele ăsta nu știe ce e. O să spună că e caucazian. Sunt mult mai mulți oameni care știu de caucazian și cum arată decât de carpatin. Își iau aceiași caucazieni care nu sunt ca ai lui Ciprian (n.r. Ciprian Anghelache) toți. Ciprian are câini frumoși selectați, aici vorbim de ce se ia în general de pe piața neagră”, a mai spus Olivia Pamfil, președintele Asociatiei HAITA, pe care o puteți urmări sâmbătă, de la ora 13:00, la Digi Animal Club.
- Te-ar putea interesa si:
- Un animal fără casă nu este un animal fără poveste. 15 august, Ziua Internațională a Animalelor fără Adăpost
- Chirurgia veterinară, între vocație și urgențe care salvează vieți. Interviu cu Robert Carst, medic veterinar
- Câinele destinat să devină membru de familie: ”Nu știe ce-i aia teamă!”
