Sambata, de la ora 22:00, urmareste pe Digi Animal World documentarul Drumul titanilor si afla lucruri surprinzatoare despre viata broastelor testoase care au inotat cu dinozaurii
Multe din cele 3.500 de specii de serpi din lume sunt capabile sa isi atace prada cu o viteza ce ar provoca lesinul in cazul unui om. Reptilele au ajuns unii dintre cei mai periculosi pradatori din lume datorita eficientei si vitezei in timp ce vaneaza.
In timpul unei confruntari, un sarpe poate ataca foarte rapid - intre 44 si 70 de milisecunde. Unui om ii ia 200 de milisecunde pentru a clipi, timp in care un sarpe ar putea musca de 4 ori, potrivit BBC.
Citeste si: Cum pot animalele foarte mici sa se miste foarte repede
In timpul unui atac, sarpele e supus la forte ce ating 30G (de 30 de ori mai mari decat forta gravitatiei). Daca un om e supus la mai mult de 10G, lesina, insa serpii continua sa isi coordoneze miscarile si sa isi muste prada in repetate randuri, in ciuda presiunii pe care o simt.
Serpii, de la cei mai mare pitoni, la cei de marimea unui ban, au intre 10.000 si 15.000 de muschi, ceea ce le permite sa se miste atat de repede, intr-un timp foarte scurt.
“Prada nu are nicio sansa in majoritatea confruntrarilor,” a declarat David Penning, de la Universitatea Louisiana. “Vorbim despre animale care pot lovi si atinge tinta inainte ca prada sa isi dea seama ca e atacata.”
Citeste si: Top 5 cele mai periculoase animale de pe Terra. Ce vietuitoare omoara peste 700.000 de oameni anual
Dupa ce a studiat serpii cu clopotei folosind o camera speciala, Penning vrea sa descopere cum reusesc serpii sa aiba aceasta “superputere”. Prin studierea craniului reptilelor, cercetatorii ar putea folosi rezultatele in industria auto, pentru a dezvolta un sistem capabil sa protejeze oamenii in timpul unui impact violent.
- Te-ar putea interesa si:
- Cum sa fii in siguranta in apropierea animalelor salbatice
- 5 feline salbatice de mici dimensiuni de care nu ai auzit pana acum
- Decizia de a deveni stapan de caine e influentata genetic. Cum au ajuns cercetatorii la aceasta concluzie
