În Europa trăiesc aproximativ 306 milioane de animale de companie, iar 140 de milioane de gospodării – 49% din total – au cel puțin un animal, potrivit celor mai recente date FEDIAF, publicate în iunie 2026.
România se numără printre țările europene în care relația cu animalele de companie este puternică: 45% dintre gospodării au cel puțin un câine. Dar, dincolo de milioanele de câini care au o familie, există încă abandon, reproducere necontrolată și animale care își așteaptă stăpânul în adăposturi.
Pe 26 august, Ziua Internațională a Câinelui celebrează legătura dintre om și unul dintre cei mai vechi companioni ai săi, dar ne amintește și că această relație înseamnă responsabilitate.
De ce 26 august?
Povestea acestei zile începe în Statele Unite. Ziua Internațională a Câinelui – National Dog Day – a fost inițiată în 2004 de Colleen Paige, specialistă în stilul de viață și bunăstarea animalelor.
Data are o semnificație personală: 26 august este ziua în care familia sa a adoptat primul câine dintr-un adăpost, când Colleen avea zece ani.
De la început, mesajul zilei a fost mai amplu decât simpla celebrare a câinilor de companie.
Ziua de 26 august promovează adopția, atrage atenția asupra câinilor care au nevoie de o familie și recunoaște contribuția extraordinară a animalelor care lucrează alături de oameni: câini-ghid, câini de salvare, câini polițiști și câini de asistență.
Este o zi dedicată tuturor câinilor, indiferent de rasă, vârstă sau origine.
România: o țară a iubitorilor de câini
Cifrele FEDIAF arată cât de prezent este câinele în viața românilor. Potrivit datelor utilizate în raportarea FEDIAF, 45% dintre gospodăriile din România au cel puțin un câine, un procent ridicat în context european.
Cele mai recente date FEDIAF, publicate în iunie 2026 și referitoare la anul 2024, arată că aproape jumătate dintre gospodăriile europene – 49% – dețin cel puțin un animal de companie.
Câinele nu mai este de mult doar animalul care păzește curtea. Trăiește în apartamente, călătorește alături de familie, beneficiază de medicină veterinară specializată și, pentru tot mai mulți oameni, este un membru al familiei. Dar această apropiere vine cu o responsabilitate pe măsură.
Adopția: un gest de moment sau o responsabilitate pentru o viață?
Unul dintre mesajele centrale ale zilei de 26 august este adopția.
În România, adăposturile publice și organizațiile de protecție a animalelor organizează constant campanii prin care încearcă să transforme câinii abandonați în câini de familie.
În București, ASPA organizează periodic târguri de adopții, iar câinii oferiți spre adopție sunt microcipați, deparazitați, vaccinați și sterilizați, dacă vârsta permite. Adopțiile sunt gratuite.
În 2025, astfel de evenimente au fost organizate în mai multe zone ale Capitalei, inclusiv în Parcul Carol, Parcul Circului, Parcul Titan, Parcul Regele Mihai I și pe esplanada Operei Naționale București.
Dar adopția nu se termină atunci când câinele părăsește adăpostul. Atunci poate începe o relație de 10, 15 ani sau chiar mai mult. Hrana, vaccinarea, deparazitarea, controalele veterinare, educația, socializarea, mișcarea și îngrijirea la bătrânețe fac parte din aceeași responsabilitate.
De aceea, întrebarea nu este doar: „Îmi doresc un câine?” Ci: „Îi pot oferi viața de care are nevoie?”.
Microciparea și sterilizarea: responsabilitatea începe înaintea abandonului
Un câine ajuns pe stradă nu apare din senin.
În spatele fenomenului se află frecvent abandonul, reproducerea necontrolată, pierderea animalelor și lipsa identificării.
În România, identificarea prin microcip și înregistrarea în Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân – RECS – sunt obligatorii, iar legislația prevede sterilizarea câinilor de rasă comună și a metișilor acestora, cu excepțiile prevăzute de lege.
Microciparea înseamnă mai mult decât îndeplinirea unei obligații administrative.
Un câine pierdut și identificat poate fi asociat proprietarului său.
Sterilizarea previne apariția generațiilor de pui nedoriți.
Iar prevenirea abandonului începe înainte ca un animal să ajungă pe stradă.
Când câinele devine salvator
Există câini pentru care fiecare zi poate însemna o misiune.
În munții României, câinii Salvamont caută persoane dispărute și victime surprinse de avalanșe sau aflate în zone greu accesibile.
Datele Salvamont România arată concret dimensiunea acestei activități.
În 2025 au fost desfășurate 111 acțiuni de căutare-salvare cu echipaje canine, cu 27 mai multe decât în anul precedent.
La nivel național erau operaționale 27 de unități canine în 16 județe, iar alte șase se aflau în etapa finală de pregătire.
Tot în 2025, șase unități noi au fost brevetate, iar 24 de tandemuri formate din câine și salvator montan au fost reatestate.
Într-o astfel de echipă, câinele nu este un accesoriu al salvatorului. Este salvator.
Câinii care lucrează alături de polițiști
Și în structurile Ministerului Afacerilor Interne, câinii sunt parteneri de lucru.
La Centrul Chinologic „Dr. Aurel Greblea” din Sibiu, câinii și conductorii lor sunt pregătiți pentru misiuni specifice structurilor operative.
Câinii pot fi specializați în detectarea drogurilor sau a explozibililor, în prelucrarea urmelor și căutarea persoanelor sau pentru alte misiuni în care simțurile lor extraordinare completează capacitatea de intervenție a omului.
Ciobănescul german și ciobănescul belgian Malinois sunt printre rasele cunoscute pentru aptitudinile necesare unor asemenea activități.
În spatele unei intervenții de câteva minute pot exista luni sau ani de pregătire.
Pentru că performanța nu aparține doar câinelui.
Aparține tandemului câine–conductor.
Când un câine înseamnă independență
Pentru o persoană nevăzătoare, un câine poate însemna mai mult decât companie.
Poate însemna autonomie.
Câinii-ghid sunt pregătiți să ajute persoanele cu deficiențe de vedere să se deplaseze în siguranță, să identifice obstacole și să se orienteze într-un mediu construit, de cele mai multe ori, pentru cei care văd.
În România, organizația Light into Europe pregătește și oferă câini-ghid persoanelor cu deficiențe de vedere și dezvoltă programe dedicate incluziunii persoanelor cu dizabilități senzoriale.
Un câine-ghid nu înlocuiește vederea.
Dar poate schimba radical gradul de independență al omului alături de care lucrează.
Câinii care ajută fără să salveze din avalanșă
Nu toate misiunile câinilor pot fi măsurate în persoane găsite sau substanțe detectate.
Există și câini implicați în activități și intervenții asistate de animale.
În relația cu copiii, vârstnicii sau persoanele aflate în diferite programe de recuperare, câinele poate deveni un mediator între om și terapeut, educator sau mediul din jur.
În programele educaționale, interacțiunea responsabilă cu un câine poate fi și o lecție despre empatie, limite, comunicare și respect față de o altă ființă.
Dar terapia asistată de animale nu înseamnă simpla prezență a unui câine într-o încăpere.
Ea presupune animale potrivite, specialiști, obiective și intervenții adaptate beneficiarilor.
Un câine nu este un cadou
Imaginea unui pui poate declanșa o decizie emoțională.
Dar câinele adult care va exista peste un an, cinci sau zece ani va avea aceleași nevoi de bază.
Un câine nu este un cadou-surpriză pentru cineva care nu și l-a dorit.
Nu este un accesoriu.
Nu este o alegere făcută doar după aspect.
Rasele au caracteristici și nevoi diferite. Unele au nevoie de multă activitate fizică, altele, de stimulare mentală intensă, iar anumite rase au predispoziții medicale care pot presupune îngrijire și costuri suplimentare.
Alegerea responsabilă înseamnă să ne întrebăm dacă animalul este compatibil cu timpul, spațiul, stilul nostru de viață și resursele pe care le avem.
26 august: ce putem face pentru ei?
Ziua Internațională a Câinelui nu ne cere tuturor să adoptăm un câine.
Responsabilitatea poate lua multe forme.
Putem verifica dacă animalul nostru este microcipat și dacă datele din RECS sunt actualizate.
Putem apela la sterilizare, atunci când aceasta este necesară sau obligatorie.
Putem adopta în loc să cumpărăm impulsiv.
Putem deveni familie temporară pentru un câine dintr-un adăpost.
Putem susține un ONG sau un adăpost cu hrană, tratamente sau prin voluntariat.
Putem distribui povestea unui câine care își caută o familie.
Și, poate cel mai important, putem învăța copiii că un animal nu este o jucărie.
Responsabilitatea față de animale se învață.
Iar exemplul începe acasă.
DIGI ANIMAL CLUB: când dragostea pentru animale devine responsabilitate
De aproape un deceniu, DIGI ANIMAL CLUB aduce în fața publicului povești despre câini, dar și informația necesară pentru a-i înțelege mai bine.
Alături de Bogdan Chenciu – producător, Bogdan Uritescu – realizator și host, și sub coordonarea Mihaelei Popescu – producător general DIGI DOCUMENTARE, proiectul aduce în prim-plan medici veterinari, dresori, salvatori, cercetători, voluntari și oameni pentru care relația cu animalele a devenit profesie sau misiune.
De-a lungul anilor, DIGI ANIMAL CLUB a vorbit despre sănătate veterinară, comportament, dresaj, rase canine, protecția animalelor, competiții, câini de lucru și responsabilitatea proprietarilor.
Pentru că iubirea pentru un câine începe cu emoția.
Dar trebuie să continue cu informație și responsabilitate.
26 AUGUST 2026
Ziua Internațională a Câinelui este despre câinele care ne așteaptă acasă.
Dar și despre cel care așteaptă într-un adăpost.
Despre câinele care găsește un om pierdut în munți.
Despre cel care lucrează alături de un polițist.
Despre câinele-ghid care îi oferă unui om mai multă independență.
Și despre fiecare animal a cărui viață depinde de deciziile oamenilor.
De mii de ani, câinele a învățat să trăiască alături de noi.
Poate că 26 august este și o zi în care noi trebuie să demonstrăm că am învățat să trăim responsabil alături de el.
DIGI ANIMAL CLUB
Povești despre animale. Informații care pot schimba comportamente.
Bogdan Chenciu – Producător
Bogdan Uritescu – Realizator & Host
Mihaela Popescu – Producător General DIGI DOCUMENTARE
Autor: Bogdan Chenciu, Producător executiv, Digi Documentare
- Te-ar putea interesa si:
- De ce oftează câinii, de fapt. Majoritatea stăpânilor interpretează greșit acest comportament
- Câinii pot recunoaşte diferite emoţii de pe chipurile oamenilor. Cercetătorii din Viena: „Au evoluat alături de noi”
- Dacă ești însărcinată, câinele tău ar putea ști deja. Cele două reacții care apar cel mai des
