Îngrijirea unui câine poate fi o adevărată provocare pentru oricine, însă dacă ai decis să îngrijești un patruped e musai să te informezi cum se cuvine și să știi care sunt cele mai frecvente afecțiuni.
Să ai grijă de un câine înseamnă să-ți asumi anumite responsabilități, iar cunoașterea celor mai frecvente afecțiuni, dar și simptomele acestora te poate salva de cheltuieli costisitoare.
Citește și: Un bărbat a prins un pește uriaș: ”Nu mi-a venit să cred când am văzut cât cântărea!”
Una dintre cele mai răspândite boli în rândul câinilor este parvoviroza sau gastroenterita hemoragică. Este o boală gravă, deseori poate chiar mortală, fiind cauzată de viruși ai familiei Parvoviridae. Aceasta apare din cauza faptului că sistemul imunitar nu s-a dezvoltat suficient, motiv pentru care câinii cu vârste între 2 și 6 luni își pot pierde apetitul alimentar și se pot confrunta cu iaree severă sângeroasă, vărsături şi depresie. Moartea se poate instala în câteva zile.
O altă boală întâlnită în rândul câinilor mici, cu vârste cuprinse între trei și șase luni este maladia Carre sau febra canină. Cauzată de virusul Distemper, această boală se poate manifesta printr-o stare febilă trecătoare, în anumite cazuri, în timp ce în alte cazuri poate să apară pierderea apetitutului alimentar ori o depresie ușoară. În cazuri mai grave, în schimb, animalele se pot confrunta cu scurgeri nazale şi olfactive, tuse, febră, depresie, lipsa poftei de mâncare, stări de vomă şi diaree, hiperkeratoză palmară şi plantară, dermatită pustuloasă, iar în ultimă instanţă, semne neurologice.
În ceea ce privește bolile cauzate de paraziți, cea mai întâlnită este dirofilarioza cardiopulmonară sau viermi la inimă. Poate fi mortală, iar boala este transmisă prin înțepătura de țânțar. Acesta introduce microfilaria, iar în decurs de câteva luni, când ajunge la stadiul de adult, se fixează în artera pulmonară. Specifică tuturor raselor de câini și de toate vârstele, simptomele apar târziu, fiind caracterizate de ntoleranţă la efort, tuse, anemie, embolism pulmonar, dermatite, şi chiar moarte subită.
Câinii se pot confrunta, de asemenea, cu paraziți intestinali, caz în care animalele pot prezenta diaree, vomă (uneori cu expulzia parazitului), pareze şi paralizii, crize epileptiforme, anemie, inapetenţă, letargie, balonament abdominal, lipsa de glucide, fosfor, săruri minerale şi vitamina C. Când sunt prezenţi în număr mare, pot produce fenomene de obstrucţie intestinală. Tomcai de aceea, deparazitarea animalelor ar trebui să fie făcută cu sfințenie, încă de la vârsta de 4-6 săptămâni.
Credit foto: Shutterstock
