Dacă aveți nevoie de un antrenor personal, un partener de alergat și un expert în îmbrățișări – toate într-un singur pachet cu blană și ochi blânzi – putem să vă facem o recomandare! Vizsla maghiară, un câine care pare să funcționeze pe baterii inepuizabile! Despre această rasă și despre îngrijirea unui puiuț de la momentul nașterii și provocările aferente vorbim sâmbătă, de la ora 13:00, cu Alina Pintică!
Invitata noastră a venit alături de doi pui de vizsla. ”Doi bebeluși de patru luni, o fetiță și-un băiețel. Sunt ai noștri, din canisa noastră. Au fost 9 frați în total. Suntem foarte mândri de monta asta. Sunt pe baterii tot timpul, după cum vedeți, sunt la vârsta la care experimentează lumea”.
Creșterea unui cuib cu nouă pui este o lecție de rezistență, atât pentru mamă, cât și pentru cei care au grijă de canisă. În primele săptămâni, totul devine un efort colectiv de supraviețuire și grijă constantă, unde fiecare detaliu contează.
”Nu este ușor să ai un cuib cu nouă pui. În primele săptămâni, puii stau cu mămicuța lor. Cel mai mult trebuie să avem grijă de mamă. Ea trebuie hrănită sistematic la interval de câteva ore. Se deplasează, dar trebuie să stea lângă puiuți și să-i alăpteze. Ea trebuie să fie foarte bine hrănită. Domim lângă ea, lângă puiuți, timp de două săptămâni. Noi am învățat-o pe femelă ca atunci când are nevoie de ceva să vină lângă noi și să ne trezească. Că nu e vorba doar de hrană. Trebuie și scoasă afară șamd. Primele săptămâni de viață sunt și cele mai periculoase din punct de vedere al riscului mortalității. Sistemul lor imunitar este incomplet atunci”.
Pentru a le stimula creierul și adaptarea la mediu, puilor de vizsla li se face neurostimulare zilnică, cu mirosuri și texturi diferite. De la pământ și iarbă, până la pene – fiecare zi aduce o experiență nouă.
”Au un miros foarte bine dezvoltat. Pentru că se nasc surzi și orbi, simțul tactil și mirosul sunt singurele pe care se bazează. Din ziua a 3-a și până în ziua a 16-a, noi am realizat ceea ce se cheamă neurostimulare. Această neurostimulare îi ajută foarte mult, stimulându-le simțul tactil și mai apoi simțul olfactiv. Le-am introdus diverse mirosuri. În fiecare zi aveau altceva. Pământ într-o zi, iarbă a doua zi, o pană le-am dat altădată”.
Vizsla este un partener activ, mereu pregătit de mișcare și aventură. Are nevoie de activitate zilnică și de o familie care să-i țină pasul – iubitoare de natură, sport și drumeții. Nu e nevoie de vânătoare, ci de implicare constantă și conexiune autentică, mai spune invitata noastră.
”Nu e un cățel de canapea, cum nu e nici un câțel de duminică, cum îmi place să spun. Trebuie să ne ocupăm de ei în fiecare zi. Trebuie să existe în fiecare zi câte o activitate. Și noi urmărim ca familiile să fie active, să aibă hobby-uri interesante, să le placă drumețiile la munte, călătoriile, ieșile în natură în general, jogging, alergare, ciclism. Câinele poate să te însoțească. Știu vizsle care fac agility în România. E un sport canin care-i ține ocupați. Nu e obligatoriu să faci vânătoare. Mai este field trial, compețitie la care vom ajunge și noi, cu siguranță, poate chiar și cu cei doi din dotare.” ne mărturisește invitata noastră, Alina Pintică.
Vizsla este un câine de vânătoare complet, specializat în vânat mic, precum prepelițele sau rațele. Cu instincte clare, face aret și indică ferm direcția vânatului, fiind pregătit pentru aport în orice condiții.
”Rasa este pentru vânătoare. Ei caută vânatul, realizează cheta. Localizează vânatul, în timp ce fac aretul. Aretul este o poziție fixă, fermă, când practic punctează și arată direcția vânatului. Ei sunt utilizați pentru vânat mic. Sunt prepelicari. Aportul se face în orice condiții, inclusiv din apă. Dacă suntem la vănătoare de rațe, trebuie să poată să facă aportul inclusiv din baltă. Ei trebuie să fie obișnuiți să lucreze pe orice fel de teren. Undeva în total sunt 6 luni puse cap la cap în care noi, ca prepelicari, putem vâna. Acum e prohibiție în orice caz. E perioada de cuibărit.”
Îngrijirea unui pui de vizsla înseamnă atenție la nevoile lui fizice și emoționale, în această etapă de creștere, mai punctează Alina Pintică. Rosul controlat, joaca blândă și mesele regulate sunt esențiale pentru dezvoltarea echilibrată. Plimbările scurte, dar dese, protejează articulațiile și susțin rutina zilnică.
”Urechi de iepure, deshidratate, pentru cățeluși. Rosul în sine îi calmează. Mai folosim piele de vacă, de asemenea deshidratată. Eliberează endorfine rosul acesta. Și singur că se și calmează. Le mai dăm morcovi, sunt suficienți de tari, dar și suficienți de moi. Măr, dar fără sâmburi, că sunt toxici. Nu curățăm coaja.
În momentul acesta mai mult ne jucăm, mai mult dormim. Ieșim afară undeva la 20-30 de minute, nu mai mult. Articulațiile sunt încă moi. Recomand perioade mai scurte și mai dese. Trebuie să aibă și trei mese pe zi. Deci trebuie să iasă și mai des afară”.
Calitatea vieții este direct proporțională cu alimentația și mișcarea. Dacă alimentația e cu moderație, dacă exercițiile sunt cu moderație, vizsla maghiară trăiește între 12-14 ani. Dar putem întâlni exemplare de vizsla și cu o vârstă de 17 sau chiar 18 ani.
Mai multe detalii aflați sâmbătă, la ora 13.00, la Digi Animal Club!
- Te-ar putea interesa si:
- De la Văcărești la Reykjavík | Lecția nordică despre respectul pentru natură
- Când ”miau” înseamnă destul! Cum să înțelegem corect semnalele prin medicina comportamentală
- Protectia Animalelor CJ Ilfov:”Copilul empatic de astăzi va fi adultul responsabil de mâine!”
