Săptămâna aceasta vorbim despre niștre ”câini primitivi”, originari din Siberia. Rasa Samoyed, căci despre ea este vorba, a fost recunoscută în Anglia acum mai bine de 100 de ani.
”E foarte atașat de om. Samoyedul e un câine care trebuie să fie lângă om neapărat. Față de husky, un câine care este mult mai independent, samoyedul nu te deranjează. Dacă n-ai treabă cu el, doarme liniștit. Samoyedul a fost mereu așa, de când a fost rasa adusă din Siberia, de la tribul cu același nume”, ne-a spus Răzvan Oancea, crescător de câini rasele Samoyed și Husky.
Acest lucru nu înseamnă totuși că un astfel de câine nu-și poate petrece ziua singur acasă, dar la final de zi necesită atenție din partea stăpânului.
”Poți să-l lași în curte toată ziua, poate sta liniștit, n-are niciun fel de problemă, dar seara când ai venit acasă trebuie să-l ții cu tine. Poate să doarmă lângă tine, dar să te simtă aproape”, ne-a mai spus invitatul nostru.
Tot Răzvan Oancea ne-a explicat de ce samoyedul este numit un câine primitiv. ”Este o rasă asupra căreia nu s-a intervenit. Dacă găsim poze din anii 1900 sau 1920, de la primele expoziții din Anglia, seamănă foarte mult. Poate capul este diferit ca formă ori blana mai scurtă, mai lungă, dar în principiu, tipul este același. Talia este aceeași. Dacă se spunea despre primul câine adus în Anglia că avea undeva la 22 de inch la greabăn, ceea ce înseamnă 56 de centimetri, ăsta are 58. Standardul rasei la mascul este până la 60 de centimetri”.
Cât despre particularitățile fizice ale rasei, samoyedul este în mare parte de culoare albă, puține exemplare prezentând nuanțe de crem sau <<biscuit>> în preajma urechilor.
”Culorile acceptate în momentul ăsta pentru samoyed sunt alb și crem. Pe vârful urechilor are un crem, dar sunt foarte rari. În cei peste 20 de ani de când cresc această rasă de câine cred că n-am avut niciun <<biscuit>> și cred că în toate expozițiile am văzut vreo doi sau trei”.
Dependența de om are state vechi în ceea ce îl privește pe samoyed. Încă din perioada în care trăia în Siberia, era privit ca un membru al familiei.
”Samoyedul depinde foarte mult de familie. Pe timp de noapte, cei din tribul de unde provin lăsau câinii să intre în iglu, în iurtă. Ziua erau folosiți la tracțiune, la sanie, pentru a mâna turmele de reni, iar noaptea îi luau cu ei ca să se încălzească. Erau folosiți și pe post de calorifer. Acești câini au două straturi de blană. O blană care se curăță singură, ca să zic așa”, ne-a mai spus invitatul nostru.
Sâmbătă, de la ora 13:00, puteți urmări la Digi Animal Club o ediție dedicată rasei de câini samoyed.
- Te-ar putea interesa si:
- Lupul cehoslovac, inteligent, curios și mare hoț de mâncare: ”De furat, va fura toată viața”
- Chirurgia veterinară, între vocație și urgențe care salvează vieți. Interviu cu Robert Carst, medic veterinar
- De la stână la UNESCO: lupta pentru salvarea ciobăneștilor românești
