Ce faci când ai un cățel cu care nu te poți înțelege? Roade ce are el chef, trage în lesă de mai are un pic și târăște cu tine pe jos, latră de nu-l poți opri și exemplele pot continua. Încerci să-l înțelegi, să afli care sunt nevoile câinelui și ce vrea el să spună atunci când face năzbâtii și îl duci la ”școală”, adică la dresaj. Ei bine, despre dresajul canin vorbim sâmbătă, la Digi Animal Club, alături de instructorul Cristian Gîu.
Îl vom cunoaște și pe Rocket, un Jack Russel Terrier în vârstă de 9 ani. A fost un profesor senzațional pentru toți puiuții care au trecut prin școală. Cred că are până în momentul de față 70-80 de puiuți pe care i-a educat.
Cristian are acasă 7 câini, 6 dintre aceștia fiind câini adoptați, câini care au fost abandonați, unii dintre ei chiar maltratați. Am un ciobănesc german, împăratul, Optimus Prime l-am numit. A avut o poveste destul de tristă la început pentru că a fost abandonat că nu era câine bun de pază. L-am găsit după vreo 3 săptămâni de bântuit pe străzi. Avea 26 de kg atunci când l-am dus în cabinet și acum are vreo 40, arată a câine.
Cristian ne spune că e ușor să înțelegi un câine dacă ești cu adevărat atent la el. El îți spune ”nu mai am chef, sunt obosit”. Sunt o grămadă de semnale pe care câinele le dă. Zbârlitul, căscatul, linsul în jurul botului, mârâitul, retrasul, urechile, coada, sunt destul de multe semnale pe care un câine le dă și unde mă pot poziționa corect.
Îmi place cumva să desfac lucrurile în șabloane mai mici, tocmai pentru a fi mai clară informația. Să iei un puiuț de câine și să-l educi e relativ simplu. Pentru că acolo e o bucată de burete. Te apuci și pui informațiile, sedimentezi. Și apoi obții comportamentele, reacțiile pe care le vrei de la câine. Când ai un câine care, din păcate, a cunoscut răutatea umană sau genetic este una deficitară, ori pur și simplu nu are abilități sociale pentru că nu a avut unde să le învețe, este alt lucru. Sunt câini care au fost găsiți pe câmp, împușcați cu sarbacana, tranchilizați. Explică-i câinelui ăla, care are 3 ani, 5 ani, cum e cu lesa, cum e cu zgarda, cum e cu alți câini. În contextul în care nevoia lui e una singură, aia primară. Mănânc, mă adăpostesc și cam atât. Acolo încep un proces de recuperare comportamentală, de reabilitare, de a-l face pe câinele ăla să fie un pic altfel, să-și lărgească cumva sfera de cunoștințe.
Dar ce facem până la urmă cu acei căței ”nebunatici”? Există vreo soluție minune?
Acolo unde am un comportament, o poziție, o reacție care este recurentă, acolo am o funcție în spate care susține lucrul ăla. Sunt niște nevoi nesatisfăcute. Atâta timp cât câinele meu e satisfăcut din punct de vedere intelectual și fizic pentru că stimularea nu înseamnă neapărat să ies cu câinele să-l alerg, este impotantă și stimularea intelectuală. Cel mai mare consumator de glucoză din corp este creierul, motiv pentru care acolo încep să marjez. Ce oamenii nu înțeleg este cum îmi aleg câinele, ce câine îmi aleg, de ce-mi iau câine până la urmă. Una dintre chestiile pe care eu le spun tuturor: câinele are nevoie de casa lui la tine în casă, o cușcă de transport pe care poți să o iei cu tine foarte frumos și-n mașină când ai nevoie. Acolo câinele intră de drag, este casa lui, cușca aia nu este locul de penitență. Dacă ne uităm un pic pe piramida nevoilor o să vedem că una dintre nevoile de bază e nevoia de adăpost.
- Te-ar putea interesa si:
- Mâine continuăm discuția despre dresajul canin cu instructorul Cristian Gîu
- Sâmbătă la Digi Animal Club avem un oaspete de seamă: prof. Liviu Ionescu - vicepresedinte al Comisiei Mondiale de Salvare a FCI
- Digi Animal Club, 26.10.2019
