Pe 15 Mai este sărbătorită Ziua Națională a Medicului Veterinar. Asta pentru că acum 162 de ani, Alexandru Ioan Cuza credea în viitorul nostru și înființa Școala de Medicină Veterinară. Prilej de sărbătoare, așadar și de a le transmite recunoștința noastră tuturor medicilor veterinari.
Sâmbătă, la Digi Animal Club, vom vorbi despre o parte specială a medicilor veterinari, aceia care se ocupă de animalele sălbatice.
Timp de 10 ani, Fundația Visul Luanei a oferit atât soluții de salvare și îngrijire, cât și de mediere și prevenție a accidentelor în care sunt implicate animalele.
De la câteva sute de animale sălbatice îngrijite în primii ani, Fundația, prin Centrul său de Reabilitare a ajuns să ofere îngrijiri medicale gratuite la aproximativ 3000 de animale anual.
Alături de noi este Oana Vasiliu, medic veterinar în cadrul Fundației Visul Luanei, care în primă fază ne-a explicat cum decurge o zi de muncă la Centrul de Reabilitare.
”Depinde dacă te duci de dimineață sau după-amiază la centru. Dacă mergem de dimineață, trebuie să facem de toate. Trebuie hrăniți puii de păsări care țipă. Puii de veveriță, puii de arici, care au nevoie de lapte. Săptămâna asta am primit doi pui de vulpe care, la fel, trebuie hrăniți. Deci, nu contează că ești medic veterinar, îngrijitor sau tehnician, dimineața hrănești animalele. Când s-a terminat toată treaba asta deja s-a făcut ora 12.
Pe la ora 10.00 începem să deschidem telefoanele să vorbim cu oamenii. La mesajele de pe facebook răspundem de abia seara. Cei care ne scriu pe rețelele de socializare primesc un răspuns automat că e mai bine să sune. Dar la mesaje, așa cum am menționat, răspundem pe la ora 18.00 - 20.00, când mai avem timp. Între noi vorbim cu ajutorul stațiilor walkie talkie pentru că centrul a devenit tot mai mare. Ne-am extins destul de mult”, ne-a explicat invitata noastră.
Orice animal eliberat trebuie să aibă șanse egale cu unul care se află deja în sălbăticie. Aceasta e regula de bază a reabilitării.
”Noi nu ne dorim sa intervenim in procesul selecției naturale. Nu ăsta e scopul reabilitării. Reabilitarea a apărut ca răspuns la extinderea mediului antropic și la contactul ridicat dintre animalele sălbatice și om. Noi intervenim în cazuri de accidente rutiere, atacuri de câini-pisici, intoxicații ...”, a mai spus Oana Vasiliu.
Scopul salvării animalelor sălbatice este întotdeauna eliberarea lor în natură. Rata este însă una destul de mică, atât la nivelul întregii țări, cât și la nivel internațional.
”Scopul nu este decât individul, ci specia per total. Impactul uman este extins în toate mediile naturale. Cel mai bine pentru animal este să fie dus înapoi. Nu poți decât să speri că tu îi oferi o șansă în plus. Nu există varianta să luăm animalele sălbatice și să le închidem în cuști, ca să ne asigurăm că supraviețuiesc mai mult timp. Scopul lor este să se înmulțească.
Noi, cei care îngrijim animalele sălbatice, nu lucrăm atât de mult cu proprietari, că de aici vine în mare parte stresul unui medic veterinar. Dar noi ne confruntăm cu mai mulți pacienți care nu pot fi salvați. Pentru că avem o rată de eliberare de 35-40% maximum. Se raportează la toate centrele din lume această rată. Multe cazuri sunt deja compromise când ajung pe masa de consultație. Multe cazuri mor în primele 24 de ore. Sunt deja în stadiu terminal, pentru că animalele acestea cât se mai pot deplasa vor încerca să fugă de oameni. Ajung să fie luate sau capturate când deja este foarte grav”, a mai spus Oana Vasiliu, pe care o puteți urmări sâmbătă, la Digi Animal Club, de la ora 13:00.
Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice al Fundației VIsul Luanei este singurul din zona de sud a României. Mai sunt doar câteva locuri în țară unde pot fi în salvate și reabilitate animale sălbatice, la Focșani (ACDB) și la Târgu Mureș (Milvus).
La mulți ani tuturor medicilor veterinari și vă mulțumim că aveți grijă de companionii noștri, de căprioare, de veverițe, berze, lilieci ...
- Te-ar putea interesa si:
- Cu Joy prin lume: ”După ce mi-am pierdut zborul și câinele prin aeroport am ajuns în Sao Paulo”
- ”Cine nu e pisicar, să devină! Pentru că nu știe ce pierde”
- O rasă mică, dar perfectă pentru orice familie
