Nu mai este niciun secret că interacțiunea cu animalele de companie are un impact pozitiv asupra copiilor, contribuind la dezvoltarea lor emoțională, socială sau chiar fizică. Dar cum socializăm copilul cu animalul de companie sau invers, cum obișnuim cățelul cu prezența unui bebeluș în casă? Răspunsuri pe această temă vom primi de la Cristina Tutunaru, pet sitter profesionist.
Invitata noastră de sâmbătă crede că putem învăța lucruri importante de la câini, dat fiind faptul că ne oferă o lecție prețioasă: să trăim în prezent și să nu ne agățăm de trecut, pentru că ei își trăiesc fiecare clipă cu bucurie și simplitate.
”Să învățăm de la câini să trăim în prezent este cel mai bine pentru toată lumea. Trecutul trebuie lăsat în trecut”.
Evitarea contactului bebelușilor cu animalele de companie și cu membrii familiei extinse în primele 30 de zile, pentru a le permite să-și dezvolte treptat imunitatea, este una dintre recomandările cele mai frecvente ale medicilor pediatri. Totuși, fiecare familie își adaptează această recomandare în funcție de cum simte.
”Mulți medici pediatri recomandă măcar 30 de zile să nu aibă contact copilul nici cu animalele familiei, nici cu membri din familia extinsă, bunici, mătuși. Să își facă puțini anticorpi. Este încă micuț. Eu am rezistat cam 20 de zile până am introdus cățeii. Am încercat, dar nu am putut chiar 30 de zile. Fiecare familie ia această decizie în funcție de cum simte. Și începem treptat.
La 20 de zile, fetița mea stătea pe burta unui cățel și cățelul era, bineînțeles, nedumerit despre această nouă creatură. Nu știa cu ce se mănâncă, dacă se mănâncă… Dar așa, încet, câteva minute, le prezentam bebelușul ca în Lion King. Îi lăsam să-i miroasă capul și picioarele. Cam astea sunt zonele ok de mirosit la un bebeluș mic. Acestea sunt zonele ok de pupuat pe un bebeluș mic”.
Pentru copiii sub doi ani, care observă atent și imită tot ce văd, dar încă nu se pot exprima clar, interacțiunea cu câinele trebuie supravegheată cu mare atenție. Este important să fim un model pozitiv, evitând corectarea fizică a câinelui în prezența copiilor, deoarece ei tind să repete comportamentele noastre.
”E puțin mai complicat la copiii sub doi ani, care înțeleg, dar nu sunt destul de dezvoltați ca să se exprime, așa că trebuie supravegheați tot timpul. La fel, e fantastic cum imită tot ceea ce văd. Încă de la acea vârstă fragedă. Tocmai de aceea, trebuie să fim un exemplu. Dacă interacționăm cu câinele nostru, nu trebuie să-l corectăm fizic, chiar dacă facem asta în mod zilnic, normal. Să-l mai împingem, să-l tragem cu lesă cu tot. Să nu facem lucrurile astea de față cu copilul pentru că și el o să procedeze la fel.
Când suntem cu copilul de față, trebuie mângâiat câinele, dar nu pe cap, ci pe lateral, pe burtică, iar asta foarte ușor. Am mai observat că unele familii își învață copiii să mângâie cățeii cu dosul palmei, asta foarte încet. Copilul apucă și nu prea își cunoaște propria putere, așa că în momentul respectiv îl îndepărtăm ușor și-i explicăm prin cuvinte: aici face au, aici doare. Câinii trebuie și ei recompensați cu treats-uri și o vorbă bună, ca să vadă că tu ești acolo lângă ei, că ești în control. Ei au încredere în mine că sunt calmă și fermă și o să iau decizia potrivită la momentul potrivit și că o să-i apăr înainte ca ei să facă lucrul ăsta.
Animalul îți va da întotdeauna mai multe semnale că nu se simte în regulă, că este stresat, că nu e confortabil și vrea să iasă din situația aia. Și atunci, respectă animalul și îndepărtează-te.”
Cristina Tutunaru are și câteva recomandări pentru mămicile în devenire care au câini acasă.
”Înainte să vină fetița, le pregăteam pe fete (n.r. cățelușele cu care Tina a venit și în studio: Kala și Ara). Și asta recomand mămicilor în devenire care au câini acasă. Să-i includă, să facă un ritual în care să fie inclusă toată familia.
Să pună pe fundal filmulețe în care plânge un bebeluș, să se obișnuiască cu acest sunet. Să monteze din timp mobila, să aducă la fel scutecele și accesoriile care la rândul lor au un miros deosebit și cățeii sunt sensibili la mirosuri. Încercăm să evităm ca schimbarea să se producă brusc.
Noi am luat căruciorul bebelușului din timp, în care la început dormea pisica. În cărucior puneam telefonul cu videoclipuri în care plângeau copiii. Asta ca să obișnuiesc câinele să meargă la plimbare pe lângă cărucior. La fel de important este ca imediat după ce bebelușul s-a născut, un rând de haine să-l ducă tăticul acasă pentru a le da câinelui să le miroasă.
Totodată, trebuie educat și cățelul. Așa cum trimitem copiii la școală, trimitem și cățeii la dresaj sau le oferim acasă o educație și o disciplină. Niște reguli, ca la fiecare membru al familiei.”
O atenție deosebită trebuie acordată jucăriilor lăsate de copii pe jos, pot fi roase sau chiar înghițite de un puppy. Și cum jucăriile bebelușilor și cele ale cățeilor seamănă mult, e important să stabilim limite clare în casă.
”Aici intervin limitele pe care noi le punem în casă. E bine ca jucăriile copilului să fie într-un loc separat sau într-o cameră separată unde cățelul are acces doar supravegheat sau deloc. Iar jucăriile cățelului, de asemenea, să fie undeva unde copilul nu are acces. Și ordine aș mai adăuga. Cât mai multă ordine. Cine are OCD (n.r. Tulburarea obsesiv-compulsivă) este norocos. Puneți jucăriile la loc”.
Nu ratați ediția de sâmbătă, 2 noiembrie, a emisiunii Digi Animal Club, la ora 13.00, pe canalul Digi Animal World.
- Te-ar putea interesa si:
- Tabere pentru căței și oamenii lor - dacă omul pleacă fericit, e clar că și câinele e fericit
- ”Valul mexican” din lumea nevertebratelor
- Privirea care spune totul: când trebuie să mergem cu animăluțul la oftalmolog
