Pentru discuția din ediția Digi Animal Club de sâmbăta aceasta, 25 iunie, am pornit de la o carte foarte frumoasă: ”Povești reale cu și despre animale... pilduitoare pentru oameni”. Anca Ogescu Moscu a lansat de curând o serie de povestiri în care diferite animale sunt personificate: vorbesc, exprimă sentimente, iubesc. Așa că am invitat-o alături de noi pe autoarea acestei cărți. Arthur și Zeno, o pisică din rasa Sphynx și un Border collie, au însoțit-o.
"Arthur este supranumit Sphynx-ul moldovenesc. Rasa este canadiană de fapt. Sphynx-ul canadian se cheamă. Dar este Sphynx moldovenesc pentru că vine de peste Prut, chiar din Moldova. Și Zeno vine din Scoția. Zeno! El este Zeno Von Cioban. E un Ghiță Mureșan al Border collie-ului. Combinat cu Piedone. El a crescut înalt, eu l-am îngrășat. Este foarte inteligent, el fiind de fapt un domn scoțian și fiind foarte dornic să aibă activitate că așa sunt ei, un fel de ADHD așa, a decis că vrea să meargă la stână ca să nu se plictisească", și-a descris invitata noastră animalele.
De unde vine iubirea pentru animale?
"Țin minte că una dintre amintirile din copilărie a fost cu o căruță încărcată, un cal care se chinuia să tragă acea căruță să iasă din nămeți. În căruță erau așezați un bărbat și o femeie, lumea din jur le-a zis <<dați-vă jos și ajutați, măcar eliberați cu greutatea voastră>> S-au dat jos, iar bărbatul s-a dus în spatele căruței și-a scos de acolo o lopată și.... a rupt lopata de spinarea calului. Pentru mine, imaginea aia – a lopeții... care, în loc să ajute la deszăpezit, a bătut... A fost un lucru care m-a urmărit tot timpul și-am încercat să văd în jurul meu ce animal era nedreptățit, era lovit, era bătut, pentru a încerca să schimb dacă se putea.
De atunci am vrut să fiu vorbitor în numele lor. Sau să ajut. Nu știu dacă poți schimba mentalități, dar ajuți. Oprești gestul dacă ai o atitudine, dacă te duci și spui persoanei respective nu e bine ce face. Pentru că asta e important, să fim empatici față de animale, nu numai să ne folosim de ele și să respectăm legea.
Când nu mai sunt de folos, în cel mai bun caz, unii sunt abandonați, dar alții sunt omorâți. Și trebuie să educăm tineretul. Este cel puțin ciudat că oamenii noștri care pleacă de aici din țară, se duc organizat cu o slujbă, își abandonează animalele. Acolo, în lumea civilizată, animalele au un statut de persoană non-umană, cu niște drepturi ale lor care sunt bine respectate. De fapt, nu se informează dacă pot să-și ia animalul cu ei. Omul când vrea să abandoneze un animal, îl abandonează pur și simplu. Nu mai contează de ce. Uitați-vă la ucrainenii care au plecat nevoiți", a mai spus invitata noastră.
Cazurile grave venite din Ucraina
Anca Ogescu Moscu și soțul său, medic veterinar, au și grija animalelor abandonate, venite în urma războiului izbucnit în Ucraina.
"În jurul acelui cabinet se învârte universul nostru, mai ales că am avut tot felul de animale care au fost abandonate. Adică ni s-a cerut ajutorul să le găsim din nou o casă, un stăpân, și a trebuit să facem lucrul ăsta. Pentru unii am reușit, pentru alții nu am putut să ajutăm. Ne-am străduit. Le-am făcut vaccinuri și cam tot ce ne-au permis autoritățile să facem, adică să le dăm pașaport european. Să le punem microcip, pentru că numai așa poți să identifici animalul. Și să le faci un vaccin antirabic. Au fost animale care s-au îmbolnăvit pe drum și au trebuit tratate de urgență. Am avut un cățel chiar cu babesioză, boala transmisă de căpușe, pentru care Zeno a donat și sânge. Am avut și un pisoi care avea stăpâna îngrijorată, de trei zile era pe drum și nu urinase absolut deloc. Acum gândiți-vă și încercați să vă abțineți 24 de ore să vedeți că nu puteți, dar apoi 72 de ore. Pisicile pot să facă chestia asta, dar e foarte greu", ne-a mai explicat invitata noastră.
Poveștile din cartea Ancăi Ogescu Moscu
În cartea recent lansată, animalele din jurul autoarei Anca Ogescu Moscu vorbesc, exprimă sentimente, iubesc.
"De-a lungul timpului, am întâlnit și am văzut diverse situații în care animalele au dovedit o omenie mai mare decât a celor din jurul lor. Sau au dovedit că pot avea atitudine civică sau onoare sau tot ceea ce definește omul, toate sentimentele nobile ale unui om le poți întâlni la animale. Și acele povești le-am denumit în așa fel încât numele să vă ducă cu gândul la persoane. Dar, de fapt, eroul fiecărei povești este un animal. În fiecare poveste, eroii sunt animalele. La sfârșit am și o culegere de snoave ale persoanelor care au intrat pe la noi prin cabinet și-au avut momente mai comice, ca să descrețesc fruntea cititorilor.
A fost o perioadă de timp când am avut la cabinet și un cocoș și atunci am observat foarte mult din comportamentul lui. La casa de la țară nu mai stătea nimeni, așa că l-am luat de acolo pentru că au venit vulpile. A trebuit să-l ținem o perioadă pe aici, dar el făcea tot ceea ce face un cocoș, cânta. Și vecinii s-au simțit deranjați pentru că el se trezea odată cu găinile și atunci îl apuca cântatul. A fost impresionant pentru că am observat cum se comporta cu toate doamnele lui. De fapt, povestirea despre el se cheamă soțul ideal", ne-a mai explicat invitata.
Mai multe povești, sâmbătă, 25 iunie la ora 13.00, la Digi Animal Club!
- Te-ar putea interesa si:
- Ce se întâmplă în creierul tău când adopți un animal. Știința din spatele legăturii om–blană
- ORA CU ȘI PENTRU ANIMALE: cea mai eficientă lecție de empatie
- Empatia în epoca ecranelor: cum relația om–animal rescrie educația emoțională
