Săptămâna aceasta, la Digi Animal Club, vom intra în fascinanta lume a fluturilor. Vom face o vizită la Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”. Acolo este cea mai mare şi valoroasă Colecţie de Lepidoptere din România: aproape 360.000 de exemplare, din peste 22.000 de specii.
”Primul specialist al muzeului a fost Franz Sallay. A fost angajat în calitate de curator al colecției de Lepidoptere chiar de către Grigore Antipa. Franz Sallay a încercat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea să realizeze o colecție care să fie reprezentativă pentru un muzeu de istorie naturală de nivel național. Principalul lui obiectiv a fost să documenteze în primul rând fauna de pe teritoriul României.
Colecționarea insectelor era o pasiune la îndemâna oamenilor cu bani. Era o pasiune destul de costisitoare și vorbim, de asemenea, de o perioadă în care lumea colecționarilor de insecte era ceva deosebit de exotic, în adevăratul sens al cuvântului. O mică fărâmă din această lume este descrisă de exemplu de către marele romancier Vladimir Nabukov. Acesta a fost la rândul său lepidepterolog și într-una dintre povestirile sale amintește de un negustor de insecte care se ocupa exact de comercializarea fluturilor.” ne povestește dr. Mihai Stănescu, cercetător al Muzeului Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, specialist în Lepidoptere.
Depozitele în care sunt ținute colecțiile de lepidoptere sunt spații închise, spații în care atmosfera este controlată: temperatura și umiditatea trebuie să fie constante.
”Încercăm să avem trafic cât mai mic de persoane, în felul acesta să nu antrenăm o mare cantitate de praf. Exemplarele sunt stocate în cutii speciale, cutii care se închid ermetic și care permit conservarea lor cât mai bună. De asemenea, un lucru foarte important, aceste cutii sunt ținute la întuneric. Astfel încât lumina să afecteze cât mai puțin pigmenții care produc desenele de pe aripile acestor insecte.”
Știați că…?
-
În Peru, în bazinul Amazonului, există fluturi care beau lacrimile unor țestoase. Deși, în general, fluturii preferă nectarul florilor, aceștia sunt atrași de sodiul din lacrimi.
-
Majoritatea fluturilor trăiesc între 14 și 60 de zile. Dar unul dintre cei mai longevivi este Fluturele monarh. Poate trăi între 9 și 12 luni și participă la una dintre cele mai spectaculoase migrații din lume. Fluturii-monarh zboară 4.500 de kilometri, din nordul SUA și Canada, pentru a petrece iarna în Mexic!
-
Sunt experți în camuflaj! Fluturii pot imita scoarța de copac sau frunzele uscate.
În repaus, desenul de pe aripile fluturelui cap de șarpe (Attacus Atlas) sugerează existența a două cobre în timpul dansului nupțial!
Desi nu fac parte din lumea vertebratelor, fluturii au tot felul de “obiceiuri” care îi apropie de acestea. Lupta pentru întâietate asupra unui teritoriu și recunoașterea de la mare distanță a unor mirosuri specifice sunt doar câteva exemple. Fluturii au foarte dezvoltate și simțul mirosului și pe cel al văzului. Ei pot vedea anumite culori în raze ultraviolete, distingând și nuanțe imperceptibile ochiului uman.
”Un moment extrem de important în evoluția colecțiilor muzeului Antipa este reprezentat de achiziționarea colecției care a apaținut, probabil, celui mai renumit entomolog român al tuturor timpurilor, prințul Aristide Caradja, o adevărată personalitate. Un colecționar pasionat, un entomolog extrem de avizat și, în același timp, un specialist de renume mondial. Lui i-au fost încredințate numeroase loturi de exemplare capturate fie de naturaliști celebri, fie adunate în timpul unor expediții remarcabile cum ar fi expediția lui Walther Stötzner în Munții de la nord de Peking sau una dintre primele expediții în lanțul de munți Karakorum, cea condusă de JB Corporal. Toate aceste exemplare au fost trimise spre studiu Prințului Caradja, iar unele dintre ele au rămas în colecția sa. Și așa se face că după o carieră de peste 60 de ani Prințul Aristide Caradja reușise să strângă o colecție de aproape 80.000 de exemplare.
Această colecție era remarcabilă nu numai din punct de vedere patrimonial, multe dintre exemplarele din această colecție efectiv valorează o sumă foarte importantă, sunt extrem de valoroase pe piața specifică acestor bunuri. Dar multe dintre aceste exemplare sunt extrem de importante din punct de vedere științific. Colecția grupează peste 3000 de exemplare tip - exemplare care au servit la descrierea unor specii sau a unor varietăți.” completează dr. Mihai Stănescu, cercetător al Muzeului Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, specialist în Lepidoptere.
Și, așa cum îi stă bine unui adevărat entomolog, Aristide Caradja a fost un adevărat mentor. El a reușit să îndrume sau să asiste diferiți entomologi care s-au bucurat de sprijinul său și, mai mult decât atât, de sfaturile și îndrumările sale. Unul dintre aceștia a fost fostul șef al secției de entomologie a muzeului, dr. Aurelian Popescu-Gorj, care l-a întâlnit prima data pe Aristide Caradja la Techirghiol. Pe vremea aceea, Popescu-Gorj era doar un copil care prindea fluturi cu șepcuța, iar Caradja i-a trimis o scrisoare. Este un exemplu de pedagogie, de modul în care un savant de renume mondial a reușit să se apropie cu răbdare și cu încredere de un tânăr care i se părea că promite. Această scrisoare poartă titlul ”Plan de războiu’ contra fluturilor” și este o prezentare foarte succintă, dar extrem de interesantă a modului în care un tânăr trebuie să se pregătească pentru a prinde fluturi, a-i prepara și a-și întocmi o colecție.” continuă dr. Mihai Stănescu, cercetător al Muzeului Național de Istorie Naturală Grigore Antipa.
Fluturii nu pot auzi, dar pot simți vibrațiile. Ei miros cu antenele și gustă cu ajutorul picioarelor. Receptorii pentru gust se găsesc pe firavele lor membre.
În general, masculul este mai frumos colorat, mai atrăgător. Asta pentru că el trebuie să impresioneze. Pe de altă parte femela este de obicei de dimensiuni un pic mai mari, dar în același timp mai tern colorată pentru a se confunda cu anumite detalii din mediul ambient. În felul acesta ea trece mai ușor neobservată de către eventualii prădători care ar putea s-o amenințe.
Șe știe că majoritatea fluturilor de zi sunt mai viu colorați decât cei de noapte, dar cel mai ușor mod de a-i deosebi e să te uiți la antene. Cu unele excepții, antenele fluturilor de zi sunt de obicei drepte și puțin îngroșate la vârf, iar fluturii nocturni le au penate sau zimțate.
- Te-ar putea interesa si:
- Câinele format de români pentru români, dat uitării: Mioriticul a ajuns la doar 70 de pui pe an
- Lumea grăbită, pisica relaxată: rețeta pentru un trai mai bun
- ”Sunt câini foarte versatili: În S.U.A. sunt folosiți în terapie. Merg în spitale”
