Sâmbăta aceasta, la Digi Animal Club, vorbim despre o rasă de câini destul de nouă în lumea chinologiei, recunoscută de Federația Chinologică Internațională de aproximativ 40 de ani: Lupul cehoslovac. Despre această rasă, care este un amestec între lupul carpatin și ciobănescul german, aflăm mai multe de la Sabrina Nora Camarda.
Deși seamănă foarte mult cu un lup, lupul cehoslovac este rezultatul unor generații de selecție controlată. De-a lungul timpului, infuzia de sânge de lup s-a diluat, însă anumite linii genetice pot păstra încă o mică parte din moștenirea sălbatică.
”În rasa de acum, canis lupus, a fost diluată foarte mult. Adică, dacă facem un test ADN la un ciobănesc german, nu îl mai regăsim. O să găsim 100% ciobănesc german. În schimb, la lupii cehoslovaci, poate să mai existe un procent mic, într-adevăr, pentru că sunt generații peste generații unde s-a mai diluat. Dacă eu îl testez pe Fenrir sigur mai are un procent de canis lupus. Deci la el mai apare, sunt șanse. La rasă, în general. Acum, depinde și dacă e o linie mai veche și a fost mai multă infuzie de lup atunci, că acum nu se mai face, e ilegal”.
Lupul cehoslovac nu a apărut întâmplător. Rasa a fost creată într-un program militar, cu scopul de a obține un câine extrem de rezistent, capabil să parcurgă distanțe mari și să lucreze în condiții dificile.
”Au vrut să facă acest hibrid, că e un hibrid, ca animal, pentru anduranță. Să poată să facă 100 de km într-o zi fără oprire, pentru graniță. De aia s-a ales Ciobănescul german, ca să facă foarte mult într-un timp scurt. S-a selectat și pentru nas, pentru că lupul are cel mai puternic nas, pentru că el se poate ghida, el poate să simtă prada și până la 10–15 km. Da, mirosul e foarte puternic la ei.
În schimb, pe pază nu prea sunt indicați. Practic asta s-a căutat: un câine de armată, național. Și așa au ales. Au luat un Ciobănesc german linie de lucru, că asta se căuta, și un lup carpatin. Femela era Ciobănesc German și lupul era masculul. Și s-a făcut primul cuib. A fost un eșec total. Nu puteau să-i îmblânzească pentru că aveau procentul prea mare de canis lupus. Și au încercat cu monte selective. Adică au luat mai mulți Ciobănești germani și mai mulți lupi, să zicem, ca să nu fie procentul mare de inbreeding.
Și au început să creeze o linie, un scop pentru rasă. Și, după 20 de generații, după 20 de cuiburi, au ajuns la un rezultat cât de cât apropiat, să se poată lucra și să se poată învăța, cu obediența asta preluată de la Ciobănescul german.
Și de acolo au aflat că are un nas foarte bine dezvoltat. El îmi găsește absolut orice. Și dacă ascund ceva în dulap, în sacou, care sacou e în dulap. Are un miros extraordinar. Și din acest motiv, în ziua de astăzi, sunt folosiți foarte mult la rescue. Salvare, căutare-salvare.
Au un nas foarte bun și se ghidează după el. Sunt ca niște wolfhound. Și sunt foarte căutați pentru că dau foarte mult dau randament. Pe chestiile astea gen army style, cum s-a gândit inițial, a fost un eșec, pentru că n-au putut fi folosiți în mediile alea zgomotoase, cu mulți stimuli, pentru că ei au luat foarte mult de la lup: timiditatea. Și discernământul. Ei au discernământ, comparativ cu husky”.
Deși sunt câini foarte atașați de oameni, lupii cehoslovaci au și un instinct puternic de haită. Nu este o rasă ușor de gestionat, din acest motiv invitata noastră are o recomandare: ”pentru oamenii care își doresc rasa asta, e indicat să mai fi avut unul sau doi câini înainte”.
Lupul cehoslovac este un câine extrem de inteligent și curios, iar aceste calități pot duce uneori la situații amuzante.
”Fură foarte mult. Asta am uitat să vă zic. Deci de furat, va fura toată viața. Dacă aveți un lup cehoslovac, deschide frigiderul, deschide conserve. Asta pentru că se uită la noi, de la noi învăță să deschidă conserve.
El are o capacitate de a repeta mult mai mare decât husky-ul. E spiritul ăla de „să nu murim de foame”. Deschide conserve, sare gard de 2,10 m pe țarc, pe padoc și nu vrea să coboare dacă îl chemi. Chiar și cu crenvurști.
Chiar acum, asta e o poveste amuzantă, de acum două săptămâni: am niște padocuri, că dacă mai faci un grătar mai bagi câinele acolo. să nu-l lași în casă singur cu carnea. Sunt niște padocuri standard, mai mari, cu acoperiș. Și într-o zi, dragul meu Fenrir s-a gândit să sară pe padoc și l-am găsit pe acoperiș. Și de pe acoperiș putea să sară la vecini. La vecini era un residence plin de copii, era weekend, copii, oameni, părinți, câini mici.
Și el se uita așa, liniștit… Eu m-am cam speriat. Nu că e agresiv. Dar m-am speriat pentru ei, că s-ar fi speriat. Și automat, dacă un om se sperie de un câine, clar câinele poate să reacționeze. Dacă se simt atacați în vreun fel, indiferent de rasă, atunci pot să reacționeze.
Sunt o grămadă de povești haioase. Mi-a intrat în debara și mi-a furat mâncarea pe vremea pandemiei. Da, da, mâncarea mea. Bine, n-a mâncat-o pe toată. Era pandemie și toată lumea făcea cumpărături mai multe, provizii.
Și mi-am făcut și eu cumpărături mai multe și le-am pus în debara. Numai că nu m-am gândit că el o să știe să deschidă ușa termopan, inclusiv încuiată cu cheia. Și eu am lăsat cheia în ușă. Și am zis: <<Băi, nu deschide ușa. N-are cum>>.
Și băiatul meu s-a uitat că noi tot făceam ceva cu cheia care era băgată în ușa aia. Da, e mai „houdini”. Ăsta e mai Houdini decât un husky, nici nu se compară. A văzut că noi tot depozitam și tot mergeam. Știind ce-l așteaptă acolo, că era raiul cățeilor, a deschis ușa. Eu eram acasă, dar eram sus. A stat să pândească momentul. El știe mereu când nu e nimeni atent. Într-o secundă citește fizionomia mea sau a prietenilor mei și știe când nu sunt atentă. A început să scoată pufuleți. A văzut că nu-i plac, că erau prea sărați. A luat apoi conserve. A desfăcut conservele – acolo nu mi-am dat seama – aveam o conservă de un kilogram de ton. A scos tot tonul și a împărțit la fete, la husky. Și mâncau toți”.
Pentru mai multe detalii despre lupi cehoslovaci, nu ratați ediția de sâmbătă a emisiunii Digi Animal Club!
Pe canalul Digi Animal World, de la ora 13.00!
- Te-ar putea interesa si:
- Gestația, nașterea și primele luni de viață la pisici: ghid complet pentru îngrijirea responsabilă a mamei și a puilor
- Cum învățăm să conviețuim cu animalele sălbatice din București – Interviu cu dr. Oana Vasiliu, medic veterinar Fundația Visul Luanei
- ”Carpatinul este rasa care se potrivește cel mai bine cu sufletul meu”
