Drumețiile cu rucsacul în spate aduc multe beneficii. Mai ales când ești însoțit de cei dragi. Motiv pentru care din ce în ce mai mulți oameni își iau patrupezii la plimbare pe cărările munților. Invitata noastră de sâmbătă a venit alături de trăsurică și părinți: Heidi, Vlad Nussem și Cristina Nussem.
Plimbările cu bicicleta alături de căței devin o experiență sigură și plină de bucurie atunci când aceștia sunt transportați în remorci special concepute. Nu este un moft, ci o soluție practică pentru a le proteja sănătatea și siguranța, ne spune Cristina Nussem.
”Nu este un moft. În mod normal, nu poți duce câinele după tine pe-o distanță de 40 de kilometri, 50 de kilometri. Nu rezistă câinele din punct de vedere fizic. Cel puțin, nu al nostru. Noi am fost în Austria cu ea, unde legislația îți cere ca pe pistele de biciclete câinele să stea într-o caleașcă exact ca aceasta sau într-un coșuleț, dacă este de talie mică”, ne-a spus Cristina Nussem, completată de Vlad Nussem: ”pentru siguranța câinelui și a celorlalți bicicliști. Sunt pet-friendly și au și condiții foarte bune; kilometri întregi de piste de bicicletă, departe de trafic”.
Obișnuirea cu o remorcă pentru câini trebuie să fie un proces treptat, bazat pe răbdare, siguranță și recompense. Câinii care au deja cage-training se adaptează mai ușor, deoarece asociază spațiul închis cu un loc sigur și familiar.
Înainte de a porni la drum, este important ca animalul să exploreze ”caleașca” în casă, fără roți, să se acomodeze cu mișcarea acesteia și să învețe să stea ancorat în ham.
”Avantajul nostru este că ea are deja cage-training. Cușca este locul ei de siguranță. Nu am putut desființa cușca. Dacă tună afară sau se simte inconfortabil, Heidi se duce în cușca ei. Când se aud bubuituri de Anul Nou, ea se duce în cușca ei și-o găsești dormind liniștită, cu burta-n sus.
Când a venit caleașca, am pus-o în casă, fără roți. Să fie atât la nivelul ei, dar și să nu se miște. I-am pus recompense în interior, am învățat-o să se suie. Faza următoare a fost să-i închidem fermoarele. După care, i-am pus roțile în casă și am început să o mișcăm ușor. Abia la urmă, am prins caleașca de bicicletă și-am plecat cu ea.
În interior se găsește o lesă scurtă, cu care ancorăm cățelul în caleașcă. Ea are ham, de care se prinde. Este obligatoriu. Este cerut de legislație în Austria. Este o măsură de precauție ca animalul să fie safe.
Sinceră să fiu, nu știu dacă noi avem ceva trecut în legislație. Pentru mașină avem, dar pentru asta nu. Nici infrastructură.
Antrenamentul pentru Heidi ne-a luat câteva zile. Doar că la început... nu i-a plăcut ei că am plecat din spatele ei... ea era trasă de soțul meu. Ei îi plăcea să mă vadă. În momentul în care nu m-a văzut a vrut să vină după mine. A sărit și a răsturnat caleașca. Fiind asigurată, a tras totul după ea. Dar gândiți-vă că aveam 5 km/h, adică mergeam încet”.
Heidi este o fană și a distracției pe apă, acolo unde Cristina Nussem nu concepe o vacanță fără vedeta familiei. Astfel, stand up paddle-ul alături de câine devine o experiență plină de distracție.
”Noi, fetele, suntem cu stand up paddle. Ea stă în față. Ea intră oricum în apă înainte să se suie pe placă. Când plecăm începe să latre. Trebuie să știe toată plaja că pleacă, s-o admire, este o vedetă”.
Drumețiile pe bicicletă alături de câine, chiar și în zonele pitorești ale Austriei, pot ascunde provocări neașteptate: de la greutatea remorcii care îngreunează deplasarea, până la întâlnirile cu animale de fermă, precum vacile protective cu viței.
”Am ales trasee care să fie mai plate. De aceea am ales să fie la Dunăre. Cușca plus câinele înseamnă 50 de kg de tras după tine. Mergem cu biciclete normale, nu biciclete electrice.
Poți să mergi de-a lungul Dunării pe bicicletă. Poți să mergi inclusiv în Ungaria, chiar și la sârbi. La noi mai sunt și alte probleme. Te aleargă câinii din sate. Dacă mergi la munte, te aleargă câinii de la stână. Austriecii nu au animale mari, lup sau urs nu există. Astfel că nu au câini la stână.
Acolo, pericolul îl reprezintă vacile. Vacile de acolo nu sunt obișnuite să aibă câini prin preajmă, ca la noi. Și mai ales dacă au viței, este posibil să te atace. În pliantele pe care le găsești, pentru că le au jos la instalații, ți se spune cum să te porți cu câinele pe munte și ce să faci dacă o vacă vine spre tine.
În primul rând, câinele trebuie ținut în control lângă tine. Totuși, dacă vaca vine spre tine, atunci prima regulă spune clar că trebuie să dai drumul liber câinelui să fugă. Clar, câinele aleargă mai rapid decât o vacă. Vaca va alerga câinele și nu te va ataca pe tine”.
Călătoriile alături de câine cer o organizare atentă, iar bagajul lui devine la fel de important ca al oricărui membru al familiei. ”Heidi are bagajul ei când plecăm în concediu. Are o geantă mare plus o cutie cu bobițe. Plus salteluța. Medicamentele date de medicul veterinar să le avem la noi, în caz de orice eventualitate. Avem de la pansamente și baneocin până la antibiotice”.
Am întebat-o pe Cristina cu ce a rămas din această experiență, Austria. Iată ce ne-a răspuns: ”Am vazut-o fericită. Fiecare excursie ne apropie, legătura dintre noi și Heidi este mult mai apropiată”.
Nu pierdeți ediția Digi Animal Club de sâmbătă, de la ora 13:00, unde vom povesti cu soții Nussem despre aventurile din vacanțe alături de frumoasa Heidi.
- Te-ar putea interesa si:
- DIGI ANIMAL CLUB | Dispar ei. Urmăm noi?
- Ce se întâmplă în creierul tău când adopți un animal. Știința din spatele legăturii om–blană
- ORA CU ȘI PENTRU ANIMALE: cea mai eficientă lecție de empatie
