Sâmbăta aceasta discutăm despre îngrijirea pisicilor gestante și a celor proaspăt devenite mame, punând accent pe nevoile lor speciale înainte și după naștere. Încercăm să vă prezentăm informații despre alimentație sau comportament, cu scopul de a înțelege cum putem asigura sănătatea mamei și a pisoilor. Invitații noștri sunt Adina și Dorin Dumitriu, crescători de pisici British shorthair. Au venit însoțiti de 2 frumoase pisici, ”un băiețel de ciocolată” de 7 luni, Amore Mio și X-Factor of Bucovina, proaspăt BIS nom. la Central European Winner Show care a avut loc weekend-ul trecut, la Gratz, în Austria.
”Gestația durează nouă săptămâni”, ne-au spus invitații noștri, iar în această perioadă pisicile devin mai afectuoase, mai somnolente și își caută un loc sigur în care să aducă pe lume puii. Spre final, au nevoie de liniște, supraveghere și un spațiu pregătit special pentru naștere, unde să se simtă protejate și în siguranță. De obicei nasc în prezența stăpânilor, care le oferă sprijin și intervin doar dacă este necesar, într-un proces natural ce durează, în medie, 63–65 de zile.
”Gestația durează nouă săptămâni. Semne sunt suficiente când se apropie momentul în care ele trebuie să nască. Devin mult mai atașate de tine. Îți caută prezența, stau mai mult în preajma ta, își caută culcușul. Își caută un loc în care să se simtă în siguranță.
Ele dorm foarte mult în perioada asta a anului. Adică sunt destul de somnolente, că e iarnă și au un soi de hibernare. Nu fac nimic altceva decât să mănânce și să doarmă.
Cu câteva zile înainte, noi le pregătim în dormitorul nostru o cutie mare de naștere pentru că trebuie să le vedem non-stop. În aceasta au un așternut, evident, o păturică, niște aleze. Pregătim tot ce avem nevoie pentru naștere acolo ca ele să se obișnuiască și cu mirosul, și cu cușca din încăpere. Și toate să-i fie familiare. Să nu simtă ceva străin. Pentru că se stresează sau nu vrea să rămână acolo. În ultimele două zile trebuie să fie măcar unul dintre noi prezent pentru că nu poți anticipa exact momentul nașterii. De obicei le apucă noaptea, dar nu poți să te bazezi pe asta. Noi suntem lângă ele. Ne acceptă, chiar au nevoie de noi.” – ne povestește Adina, completată de Dorin Dumitriu: ”Eu nu știu cum sunt cele care nasc afară și sunt foarte speriate, pentru că ele trebuie să supraviețuiască într-un mediu necontrolat. Dar cele care stau cu noi se uită în ochii tăi ca un copil.”
”Dorin are întotdeauna pregătit un aspirator pentru copii. Uneori se mai sparge placenta și puiul poate să tragă puțin lichid. Atunci tu îl ajuți să respire. Ca la copiii mici, da, și trebuie să îi tragi lichidul. Îl mai lași pe spate ca să i se elibereze lichidul ajuns în corp. Cordonul îl taie mama. când mănâncă placenta”.
În medie, o pisică British aduce pe lume 3-4 pisoi, pisicile familiei Dumitriu având până acum și nașteri cu un pui și nașteri cu 6 pui.
Uneori, o pisică își poate respinge unul dintre pui încă din primele zile de viață, lăsându-l deoparte și îngrijindu-i doar pe ceilalți. De cele mai multe ori, instinctul matern o face să simtă dacă un pui nu este viabil și să își concentreze resursele asupra celor care au șanse reale de supraviețuire.
”Am avut un singur caz în care mama a respins un pui de la început. În general, îl lasă în locul în care e și îi mută pe ceilalți. Adică dacă sunt trei pui și ea simte că unul nu e viabil, îi ia pe ceilalți doi și-i mută în altă parte. Îi hrănește doar pe ei doi. Instinctul ei nu greșește niciodată. Pentru că uneori se pot naște cu probleme și nu supraviețuiesc. Adică în primele două, trei zile ea simte. Gândește probabil că nu dorește să-și irosească resursele.
Nu știu dacă îi simte după miros, dar îi simte”.
După naștere, pisicile mănâncă mult mai mult decât de obicei, organismul lor transformând aproape tot aportul alimentar în lapte pentru pui. În ceea ce privește diversificarea, micuții pot începe cu preparate moi, precum mousse sau pateu, iar mulți crescători aleg variante simple, gătite în casă.
”Cât ține de regimul alimentar este un exemplu extraordinar în care ți se arată rolul hormonilor în digestie. După ce naște, pisica mănâncă foarte mult. Uneori nu mănâncă dacă îi pui în afara cuștii, dar în momentul în care îi pui în interiorul cuștii, mănâncă orice și aproape oricât. Pentru că ea, din natură, trebuie să distrugă toate mirosurile ca să nu vină prădătorii. Cel mai interesant este că mănâncă mult și nu merge la litieră să facă treabă mare. Sau merge după două - trei zile și face extrem de puțin. Ce înseamnă asta? A metabolizat aproape tot ce a mâncat pentru lapte. Există tot felul de pateuri pentru pui și, în ultimii ani, au început să se strice la burtă. La diversificare (la aproximativ 5 săptămâni) se începe cu un mousse, cu un pateu, care în ultimii ani ne-a dat probleme. Evident, ne-a dat o dată, de două ori, după care am renunțat și am început să le fac eu. Le fac pateuț sau supă de pui. Le fierb fără sare, fără condimente. Le fac o supă după care o mărunțesc. Astfel, am constatat că, de fapt, nu mai avem nicio problemă”.
La nașterea pisicilor, o temperatură ambientală moderată, de aproximativ 23–25°C, este suficientă pentru confortul mamei și al puilor. În locul unei camere supraîncălzite, se pot folosi pături termice reglate la temperatura corpului pisicii, pentru a le asigura căldura necesară fără a crea disconfort în timpul travaliului.
”Teoria cu o temperatură foarte ridicată am vrut să o încercăm și noi, dar era să murim și noi și pisica de cald. Spuneau ceva de 28-29 de grade, dar nu mai poate să respire săraca pisică.
Noi avem niște păturele care se încălzesc doar până la 38-39 de grade, cât e temperatura corpului pisicii. Și atunci când pui păturica dedesubt, temperatura ambientală e undeva la 23-25 de grade. Nu mai trebuie să faci tropical pe acolo. Ea poate să respire, că îți dai seama când trece prin travaliul ăla, nu e distractiv. Și îi încălzești și pe ei. Când pleacă mama de lângă ei, să vezi cum se târăsc de pe aleză și se duc pe păturică, ceea ce înseamnă că au senzorul ăsta de căldură”.
Între fătări, se recomandă o pauză de cel puțin opt luni, iar ritmul responsabil nu ar trebui să depășească trei nașteri în doi ani, conform regulilor stabilite de Federație. În plus, puii au nevoie de aproximativ trei luni alături de mamă pentru o socializare corectă, perioadă esențială pentru dezvoltarea lor echilibrată.
”La opt luni sau trei nașteri în doi ani. Asta zice și Federația. Oamenii mă tot întrebau de ce dau unii puii la două luni? <<Nu știu, mă, de nebuni!>> Poate pentru că este exact ca la oameni cu cei 7 ani de acasă? Evident, este vorba despre frecvențele creierului. Și în anumite frecvențe, creierul învață. La fel este și la ei. Undeva între 2 și 3 luni, se face cea mai bună socializare. Și ei dacă pleacă prea mici sunt prea sălbatici. Oamenii spun că îi vor mici ca să se adapteze. Este fix invers, dacă nu au cei 7 ani de acasă sau cele 3 luni de acasă”.
Emisiunea Digi Animal Club în care sunt prezenți Adina și Dorin Dumitriu poate fi urmărită sâmbăta aceasta, de la orele 13:00, pe canalul Digi Animal World.
- Te-ar putea interesa si:
- Cum învățăm să conviețuim cu animalele sălbatice din București – Interviu cu dr. Oana Vasiliu, medic veterinar Fundația Visul Luanei
- ”Carpatinul este rasa care se potrivește cel mai bine cu sufletul meu”
- ”Dacă are rutină, un câine husky e fericit!”
