Dezvoltarea imobiliară, turismul, exploatările forestiere sunt doar câteva aspecte prin care omul intervine brutal în natură, ducând într-un final la micșorarea arealului și chiar la dipariția anumitor specii. Ce putem face noi aici, la Digi Animal Club? Să informăm, să tragem semnale de alarmă și să sensibilizăm. Așa am dat de Andrei Lazăr, fotograf de wildlife care are un proiect despre fauna din jurul orașului Cluj-Napoca.
Eu fiind de profesie biolog, am putut observa niște impacte antropice puternice în aceste zone naturale. Am un proiect intitulat Sălbăticia Clujului, un proiect prin care vreau să fac oamenii să conștientizeze presiunile antropice pe care le creează asupra naturii din jurul Clujului și, mai mult, să declanșez un răspuns din partea autorităților pentru a combate aceste presiuni. Și mai mult, prin proiectul meu, sper să influențez cumva sau să mă alătur anumitor entități care au puterea de-a face din aceste păduri și zone naturale un parc natural urban.
Andrei Lazăr a lansat și-o provocare pentru telespectatorii emisiunii și nu numai. Îi invit pe cei ce vizionează această emisiune, data viitoare când se duc într-o pădure, să meargă de dimineață și doar să se plimbe și să asculte. O să vadă că există foarte, foarte multe specii de păsări și foarte multe specii de insecte dacă ne uităm mai atent, mai de aproape în jurul copacilor. Nu sunt doar căprioare, porci mistreți și vulpi într-o pădure, pădurea înseamnă mult mai mult de atât, este un întreg ecosistem acolo.
Andrei conștientizează că în spatele fiecărei fotografii este nevoie și de un gram de noroc. La fotografia de natură în general, fie că este vorba de fotografia de landscape, fie de wildlife, toate au o componentă de noroc. Nu poți să fotografiezi un peisaj anume, în care tu ai o compoziție în cap, ți-ai format deja cadrul ideal, când vremea nu te ajută și condițiile meteo nu sunt prielnice pentru fotografia pe care tu ți-o dorești. Îți trebuie și un pic de noroc în chestia asta. Iar în plus, la fotografia de wildlife, eu am pățit de atâtea ori să mă duc să stau la pândă ore întregi sau să bat zone foarte mari și să vin acasă fără nimic” și a mai adăugat că se simte cel mai bine în zona de munte și-a argumentat și de ce:
Încerc să mă bucur de natură și de moment chiar dacă vin cu cardul gol. E un pic mai greu la început, dar după un timp am început să realizez că de asta sunt aici, să mă duc în natură și să mă bucur de ea și să dau înapoi după aceea oamenilor ce pot. Îmi place mult și Delta Dunării, dar mă simt mai în largul meu în zona de munte. Iar asta pentru că am copilărit în zona mulților Trascău și umblam pe acolo nebun după reptile, eram fascinat de reptile, copil fiind... șarpele de alun, șarpele lui Esculap, vipere. Vipera nu este chiar așa un animal cum ne place nouă să-l demonizăm. Ca orice animal sălbatic, dacă-l lași în pace nu-ți face nimic.
Din categoria fotografiilor de suflet, Andrei își amintește de o experiență trăită în Norvegia, dar și de două vulpi care îl ignorau complet. Eu asociez o anumită fotografie cu un moment pe care l-am trăit atunci în natură și am mai multe, de exemplu când am fotografiat pentru prima dată în condiții meteo extreme boul moscat în Norvegia. Chiar și cu vulpea, care este un animal banal. Mi s-a întâmplat ca pur și simplu vulpile să mă ignore. Erau 2 vulpi și zici că nu eram prezent acolo în pădure. S-au hrănit în fața mea, au prins o cârtiță în fața mea, a fost ceva deosebit, un moment pe care nu-l uit. E nevoie de răbdare în fotografia de wildlife. Asta poți să o cultivi cu timpul. Și eu am cultivat-o cu timpul. Eu, de exemplu, nu aveam răbdare să stau la pândă, mi se părea că nu pozez nimic când stau la pândă. dar de multe ori când stai la pândă ai șanse să faci niște cadre mult mai bune pentru că ajunge animalul să se apropie atât de tare de tine și ai timp să-ți faci compoziția, fotografia, așa cum ți-o dorești.
- Te-ar putea interesa si:
