Înainte de Anul Nou am zis c-ar trebui să ne potrivim ceasurile. Și pe această cale să aflăm dacă ciobănescul de Berna funcționează ca un veritabil ceas elvețian. Am invitat-o în platoul emisiunii noastre pe Gabriela Manu, să ne spună mai multe despre această rasă.
Gabriela Manu a venit special pentru noi direct din Dumbrăveni, județul Sibiu, alături de Bono, un ciobănesc de Berna, în vârstă de 4 ani. S-a născut la noi în casă acum 4 ani, dar mintea e cam de junior, tot de copil. Este un veșnic copil, un tip foarte vesel. Nu este numai al meu, este în co-proprietate cu prietenii mei dragi. El trăiește într-o familie cu foarte mulți membri. Și anume: doi copilași mici, o fetiță de 2 ani și alta de 5 ani, care-l duce în lesă, el având 60 de kg. Ține lesa cu două degete și o ascultă super, au crescut practic împreună. Masculii sunt între 64 și 70 cm de înalți, greutatea depinde de grosimea oaselor, de structură. El are 60 de kg, ceea ce este destul de mult, dar este în standard, are 69 cm în greabăn.
Invitata noastră s-a îndrăgostit de această rasă la prima vedere. Iubitoare de patrupede încă din copilărie, în urmă cu 18 ani, pe când se afla-n inima München-ului, a pus ochii pe o superbitate de cățel.
De când mă stiu iubesc câinii, de când mă știu am avut câini, dar era prin 2003, când stăteam pe o terasă în centrul München-ului, pe Marienplatz, și vine un domn cu o pălărie din aceea rustică, bavareză, și cu o superbitate de cățel. Am rămas absolut <<interzisă>> când l-am văzut. Atât de frumos mi s-a părut încât n-am rezistat. Bineînțeles că nu m-am putut abține, m-am dus la el, i-am pus 100 de întrebări, că așa fac eu când e vorba de câini. După aceea m-am aruncat cu burta pe carte, pe informații, pe cules informații de tot felul despre rasă și clar că îmi doream să am și eu odată un ciobănesc de Berna, și-a amintit invitata noastră.
Un astfel de exemplar nu este recomandat să fie ținut într-un apartament. Îi trebuie musai curte. Dar tot nu va fi suficient, pentru că necesită multă plimbare. Este mare nevoie de curte, dar nu-i suficient. Pe lângă curte, ei trebuie plimbați. Cine-și permite oi e foarte bine. Dar cine nu-și permite 100 de oi, scoate cățelul la plimbare minim o oră pe zi. Deci asta e minim, minimorum de plimbare de care are nevoie un Ciobănesc de Berna matur, pentru a rămâne sănătos. Inițial, el însoțea turmele de vaci. Ulterior, țăranii din zona Bernei, de pe văile din zona subalpină, au început să crească vacile pe lângă gospodăriile lor și nu mai plecau așa departe și atunci iarăși stătea în preajma lor. Și apărând lăptăriile, câinele a fost folosit pentru a trage acele cărucioare frumoase cu bidoanele de lapte, la lăptărie. Dar și alte munci”, a mai povestit Gabriela Manu, care a subliniat alt aspect important legat de această rasă: ”Căldura este tolerată cu destul de mare greutate și ăsta e un lucru de care trebuie să ținem cont în momentul în care ne hotărâm sau ne gândim să cumpărăm un Ciobănesc de Berna sau nu. Au nevoie de răcoare vara. Ori un loc foarte umbros, cu apă, cu o piscinuță.
Ciobănesc de Berna este un câine prietenos. Când este cineva la poartă, poate latră de două sau trei ori, dar în momentul în care stăpânul a spus <<gata>>, e-n regulă. După 5 minute e în brațe la cel venit, <<cerșind>> niște mângâieri”, a mai adăugat Gabriela Manu, care știe cheia educației: ”Ciobănescul de Berna nu este un câine agresiv. Ceea ce e important e să îl învățăm de mic. Și cu pisici și cu copiii, cu tot felul de situații, cu zgomote de trafic și cu apă. Socializarea este extrem de importantă. Ei sunt un pic mai sensibili și atunci trebuie să acumuleze toate acele informații într-un mod pozitiv, ca să fie pregătiți pentru viață. Și atunci, toată viața lor nu vor mai avea nicio problemă.
Sâmbătă, la ora 13:00, la Digi Animal Club, vă invităm să aflați cum a trecut Gabriela peste o năzdrăvănie a cățeilor ei când aceștia au intrat, cu o zi înainte de un concurs din Austria, în staulul vitelor și erau plini de balegă, dar și cum a fost la ultimul Campionat mondial, la Brno (Cehia), unde o cățelușă din canisa invitatei a câștigat clasa intermediară.
- Te-ar putea interesa si:
- Câinii Fox terrier, folosiți la vânătoarea de vulpi, dar și pentru a înconjura mistreți, urși sau cerbi: "Nu dau înapoi”
- Ciobănescul de cireadă elvețian, un câine versatil: ”Bun pentru familie, ghid sau operațiuni utilitare”
- Ciobănescul caucazian - uriașul care poate ajunge la 90 de kg, dar care are calmul unor călugări tibetani
