Un pui de papagal este înghesuit într-un tub de plastic. O țestoasă este ascunsă într-un bagaj. O maimuță traversează sute de kilometri într-o cutie improvizată, fără să știe că nu se va mai întoarce niciodată în pădurea în care s-a născut.
Cele mai multe dintre aceste animale nu apar în fotografiile care circulă pe internet. Nu apar în anunțurile de vânzare și nici în imaginile spectaculoase care adună mii de aprecieri pe rețelele sociale.
Pentru traficant, sunt marfă. Pentru cumpărător, un simbol al exotismului. Pentru natură, încă o pierdere.
Comerțul ilegal cu animale sălbatice este astăzi una dintre cele mai profitabile activități criminale din lume și una dintre cele mai mari amenințări la adresa biodiversității globale. Dincolo de cifre, însă, se află o realitate mult mai profundă: fiecare animal scos din habitatul său înseamnă o verigă lipsă într-un ecosistem care a avut nevoie de milioane de ani pentru a se construi.
O industrie ilegală care valorează miliarde
În imaginarul colectiv, marile rețele infracționale sunt asociate cu drogurile, armele sau traficul de persoane. Puțini oameni se gândesc că și animalele sălbatice au devenit o marfă extrem de profitabilă.
Potrivit raportului World Wildlife Crime Report 2024, publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), traficul ilegal cu specii sălbatice generează anual între 7 și 23 de miliarde de dolari și este considerat una dintre cele mai profitabile forme de criminalitate organizată la nivel mondial.
Același raport arată că fenomenul afectează aproximativ 4.000 de specii de animale și plante și este prezent în 162 de țări și teritorii. Între 2015 și 2021 au fost înregistrate la nivel global aproximativ 140.000 de confiscări legate de comerțul ilegal cu specii sălbatice.
În spatele fiecărei capturi există însă multe alte transporturi care nu sunt niciodată descoperite.
România – mai aproape de fenomen decât credem
Mulți români au impresia că traficul de animale exotice este o problemă îndepărtată, specifică pădurilor tropicale din America de Sud sau savanelor africane. În realitate, România face parte din acest circuit global.
Poziția geografică a țării noastre, la granița estică a Uniunii Europene, transformă România într-un punct important de tranzit pentru numeroase transporturi ilegale. În același timp, există și o piață de desfacere pentru anumite specii exotice.
Investigația internațională Animal Hustlers, desfășurată în România și Albania, a demonstrat cât de ușor pot fi identificate și cumpărate animale exotice prin intermediul internetului sau al rețelelor informale de vânzare. Experții atrag atenția că fenomenul este dificil de cuantificat deoarece multe tranzacții au loc în mediul online și nu ajung niciodată în statisticile oficiale.
De la papagali și țestoase la tigri și maimuțe
Atunci când vorbim despre traficul de animale sălbatice, ne gândim adesea la elefanți și rinoceri. În realitate, lista este mult mai lungă. Conform datelor publicate de CITES și INTERPOL, printre cele mai traficate specii din lume se numără:
-
Papagalii exotici;
-
Țestoasele și broaștele țestoase;
-
Șerpii și alte reptile;
-
Maimuțele;
-
Felinele mari;
-
Pangolinii;
-
Păsările cântătoare;
-
Coralii și speciile marine rare.
În cadrul Operațiunii Thunder 2025, coordonată de INTERPOL și Organizația Mondială a Vămilor (WCO) în 134 de țări, autoritățile au confiscat aproape 30.000 de animale vii și au identificat peste 1.100 de suspecți implicați în activități ilegale. Aceste cifre oferă doar o imagine parțială a dimensiunii reale a fenomenului.
Cum a devenit internetul cea mai mare piață de animale exotice
În trecut, comerțul ilegal se desfășura în piețe obscure, porturi sau puncte de frontieră. Astăzi, multe tranzacții încep cu un simplu mesaj trimis online. Platformele de social media, grupurile private și site-urile de anunțuri permit conectarea rapidă între vânzători și cumpărători.
Un papagal rar. O maimuță capucin. Un șarpe exotic. Uneori, totul pare la fel de simplu ca achiziționarea unui telefon sau a unui obiect de decor.
Organizațiile internaționale TRAFFIC și World Animal Protection avertizează că mediul online a devenit unul dintre principalii factori care alimentează cererea pentru animale exotice și facilitează comerțul ilegal.
Când fascinația începe cu o fotografie
Traficul de animale sălbatice nu începe întotdeauna cu un traficant. De multe ori începe cu o imagine.
O fotografie cu un pui de tigru. Un videoclip cu o maimuță îmbrăcată în haine de copil. Un influencer care apare alături de un animal rar.
Mai multe studii analizate de TRAFFIC și World Animal Protection arată că expunerea repetată la astfel de imagini poate crește dorința publicului de a deține animale exotice și contribuie la normalizarea ideii că speciile sălbatice pot deveni animale de companie.
Fenomenul este deosebit de puternic în rândul copiilor și adolescenților. Pentru mulți dintre ei, animalul nu mai este perceput ca o specie sălbatică, ci ca un companion accesibil. Realitatea este însă foarte diferită.
Animal de companie sau animal sălbatic?
Un pui de maimuță poate părea adorabil. Un piton poate părea spectaculos. Un papagal exotic poate părea fascinant. Dar niciunul dintre aceste animale nu a evoluat pentru a trăi într-un apartament.
Multe necesită condiții speciale de temperatură, hrană, spațiu și îngrijire medicală. Altele pot deveni agresive odată cu maturizarea. Unele pot trăi zeci de ani. Un papagal Ara poate depăși 50 de ani, iar anumite specii de țestoase pot trăi chiar mai mult decât proprietarii lor.
În multe cazuri, fascinația inițială este înlocuită de abandon, neglijență sau încercarea de a revinde animalul.
Ce spune CITES?
Pentru a limita impactul comerțului asupra biodiversității, comunitatea internațională a creat Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii de Faună și Floră Sălbatică pe Cale de Dispariție (CITES).
Astăzi, convenția reglementează comerțul internațional pentru aproximativ 40.000 de specii de animale și plante și reunește 184 de state și organizații membre. Scopul nu este interzicerea completă a comerțului, ci asigurarea faptului că acesta nu pune în pericol supraviețuirea speciilor în natură. Atunci când regulile sunt încălcate, vorbim despre trafic ilegal.
Riscul despre care se vorbește prea puțin: sănătatea publică
Traficul de animale nu afectează doar biodiversitatea. El poate reprezenta și un risc sanitar major.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (WHO) și Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH), aproximativ 60% dintre bolile infecțioase cunoscute la oameni provin de la animale, iar aproximativ 75% dintre bolile emergente au origine animală.
Animalele transportate ilegal nu beneficiază de controale veterinare, carantină sau monitorizare sanitară. Acest lucru crește riscul răspândirii unor virusuri, bacterii și paraziți care pot afecta atât oamenii, cât și alte animale. Din acest motiv, traficul de animale este considerat astăzi și o problemă de sănătate publică.
Ce se întâmplă după confiscare?
Pentru public, confiscarea pare finalul poveștii. În realitate, este doar începutul.
Animalele confiscate trebuie evaluate medical, carantinate și transferate către centre specializate. Unele pot fi reintroduse în natură. Altele nu mai pot supraviețui în habitatul din care provin.
Comisia Europeană și organizațiile specializate în conservare atrag atenția că numeroase centre de salvare se confruntă cu lipsa spațiului și a resurselor necesare pentru îngrijirea animalelor confiscate. Fiecare exemplar recuperat înseamnă costuri, expertiză și ani întregi de monitorizare.
Când animalele exotice devin o problemă pentru natură
Nu toate animalele exotice rămân în captivitate. Unele sunt abandonate. Altele scapă. În anumite condiții, acestea se adaptează și încep să se reproducă. Astfel apar speciile invazive.
Potrivit Comisiei Europene, speciile invazive reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa biodiversității europene și generează anual costuri economice estimate la miliarde de euro. O decizie aparent individuală poate avea consecințe asupra unui întreg ecosistem.
Educația – cea mai eficientă armă împotriva traficului
Autoritățile pot confisca animale. Poliția poate destructura rețele. Instanțele pot pronunța condamnări. Dar fenomenul nu poate fi eliminat fără reducerea cererii. Atât timp cât există cumpărători, vor exista și traficanți.
Tocmai de aceea, organizațiile internaționale implicate în conservare insistă asupra educației și informării publicului. Nu putem proteja ceea ce nu înțelegem. Și nu putem combate un fenomen despre care nu vorbim.
Mai mult decât o problemă despre animale
Traficul ilegal cu animale sălbatice nu este doar o problemă despre animale. Este o problemă despre responsabilitate. Despre alegerile pe care le facem. Despre felul în care privim natura.
În fiecare colivie confiscată există o poveste care nu ar fi trebuit să existe. O pasăre luată din pădure. O maimuță separată de grupul său. O țestoasă scoasă din ecosistemul care a modelat-o timp de milioane de ani.
Pentru traficant sunt produse. Pentru natură sunt pierderi. Pentru noi ar trebui să fie un semnal de alarmă.
Dincolo de exotism, începe responsabilitatea
De aproape 10 ani, DIGI ANIMAL CLUB aduce în atenția publicului povești despre biodiversitate, conservare și relația complexă dintre oameni și lumea vie. Dincolo de imaginile spectaculoase și de curiozitatea pe care o stârnesc animalele, proiectul urmărește să ofere context, explicații și perspective asupra unor subiecte care influențează direct viitorul naturii.
Bogdan Chenciu – producător și Bogdan Uritescu – realizator și gazdă, sub coordonarea Mihaelei Popescu – producător general DIGI DOCUMENTARE, continuă să exploreze teme care depășesc granițele lumii animale și ajung în zona educației, responsabilității și a impactului pe care fiecare dintre noi îl are asupra ecosistemelor.
Pentru că dispariția unei specii nu începe întotdeauna în pădure. Uneori începe cu un simplu click. Alteori începe cu o fotografie distribuită pe internet. Și aproape întotdeauna începe cu existența unei cereri.
Iar protejarea biodiversității începe, aproape întotdeauna, cu o alegere informată. Un animal exotic nu este un accesoriu. Este o responsabilitate uriașă. Iar atunci când fascinația depășește responsabilitatea, plătește natura.
- Te-ar putea interesa si:
- DIGI ANIMAL CLUB | Planeta celor 5 trilioane de pungi: plasticul de 5 minute care trăiește 500 de ani în natură
- DIGI ANIMAL CLUB | Pământul care moare
- Cine invadează pe cine? Adevărul despre conflictul dintre oameni și animalele sălbatice din România
