Invitata lui Bogdan Uritescu de sambata a lucrat in radio, televiziune si teatru. Apoi a lasat Bucurestiul pentru mediul rural si de 5 ani face educatie prin teatru si mestesug in satul Piscu. Este profa de la ”Scoala de joaca”. Mare iubitoare de animale, Oana a avut prin ograda ei tot felul de catei, un arici si, mai nou, o capra!
A avut ciobanesti germani, iar acum rasfatatii familiei sunt Puck si Hopa, doi Yorkshire Terrier de 8 si 2 ani. As creste oricand 200 de Yorkie daca as putea, eu ii numesc cateii-iubire, ne marturiseste Oana.
Oana are in prezent un ONG, ”Asociatia de dezvoltare personala Grigore Popa”, care poarta numele tatalui ei.
Lucreaza astfel cu copiii din Piscu, satul in care s-a mutat, dar o putem intalni si la Roaba de cultura, din Herastrau sau in alte locuri din tara unde merge cu Caravana de joaca sa-i invete pe cei mici distractiile copilariei.
Nu mi-au dat voie sa pun numele Scoala de joaca, cum mi-ar fi placut sa se numeasca ONG-ul meu si atunci poate ca nu e intamplator ca am pus numele tatalui meu pentru ca el fiind un deschizator de drumuri si de idei, un lider al generatiei lui (n.r.: Grigore Popa a fost fondatorul Teatrului Podul, primul teatru de avangarda)
Si am decis sa duc mai departe aceasta poveste de avangarda si la Scoala de Joaca se face educatie prin teatru, joaca si mestesug. Nu neaparat teatru de papusi, teatru de copii. Interactiune si hai sa invatam sa fim lideri si proprii nostri stapani. Inveti sa traiesti si inveti nu-ti fie rusine sa ceri o paine, inveti sa spui nu atunci cand nu vrei si cand nu te reprezinta, sa poti sa-ti gestionezi emotiile. Sunt lucruri pe care copiii de azi trebuie sa le invete pentru ca din pacate lumea pe care le-o oferim nu este foarte prietenoasa si mai ales acum, dupa ce am trecut de aceasta perioada cu covidul, cu izolarea. Tind sa cred ca, pe de o parte, oamenii educati au inteles ceva din asta si devin mai empatici, mai buni, mai constructivi, dar sa ne gandim ca 80% din populatia tarii este needucata.
Cand era mica, Oana era fascinata de povestea ”Heidi, fetita muntilor” si intotdeauna si-a dorit sa aiba o capra ca sa poata sa cutreiere muntii cu ea. Acum are un ied, membru al familei cu acte-n regula: doarme in camara si se relaxeaza in hamac.
Pe langa copiii pe care Oana Popa ii invata teatru sau cu care se joaca, mai sunt si copiii cu dizabilitati:
Am descoperit fascinatia lucrului cu copiii cu nevoi speciale. Si am oarecum o aplecare spre acest domeniu pentru ca am in gasca mea de prieteni copii cu nevoi speciale si m-am jucat cu acesti copii impreuna cu copiii tipici, vazand ca sunt rezultate mai bune decat la orice terapie: de la copil la copil, prin joaca. Si atunci visul vietii mele este sa deschid un loc de joaca unde copiii tipici sa se joace impreuna cu copiii cu nevoi speciale.
