Despre invitata noastră de sâmbătă vă spunem doar atât: a plecat în lume cu un bilet doar dus alături de Joy, cățelușa ei. Și s-au întors după un an. Ultima călătorie a fost de aproximativ 500 de kilometri, desfășurată pe Camino de Santiago, ruta portugheză. Abia a revenit în țară, așa că ne-am grăbit să o invităm în studioul nostru pe Roxana, fata din spatele brandului HAIHUI cu Swit Rocs.
Poate mai nimic din ce ne-a povestit Roxana nu avea loc dacă nu tot ea transforma instabilitatea în oportunitate. A reușit asta prin luarea deciziilor spontane și a unui atașament sincer față de Joy. A croit astfel un drum nomad, fără bilet de întoarcere.
”Sunt o persoană foarte impulsivă, iau așa, niște decizii… Acum sunt aici, poate mă întrebi ce plan am pe viitor și-ți zic niciunul și mâine îți las un mesaj de salut din Bali. Sunt destul de impulsivă. Ideea e că acest tip de călătorie, de a pleca doar cu bilet dus am avut-o în tinerețuri, dar nu s-a putut. Financiar nu aveam cum să fac asta, aveam un job full time. Ba o relație, ba bunica, pe care am iubit-o foarte mult, care era bolvană și nu doream să o las. Toate lucrurile astea s-au dus și am devenit nomad digital. Cum? Am fost dată afară în prima zi din pandemie, am mai avut câteva locuri de muncă sporadice și am simțit că nu e pentru mine. Și uite așa, fără să vreau, oamenii au început să mă contacteze. Eu scriam foarte mult, scriu în continuare atât timp cât am un laptop și o conexiune la internet…
Toate contextele s-au așezat, în plus, locuiam în chirie și proprietarul m-a sunat și mi-a spus că vrea să vândă apartamentul. Mi-am sunat și eu prietenii și mi-am lăsat diverse lucruri pe la ei. Apoi, am căutat o destinație, un alt continent. Nu mi-am pus problema să o las pe Joy în urmă.
Înainte am mai fost plecată fără ea. Am fost o lună în Mexic, o lună în Nepal. O lăsam cu câte un prieten, sigur, dar creierul meu nu putea percepe ideea de bilet doar dus și să-mi las câinele acasă. Nu e corect. De ce să-l las cuiva care trebuie să-și schimbe stilul de viață. Așa că am luat câinele, l-am făcut pachet și-am plecat spre Brazilia. Planul a fost Rio de Janeiro. Dar după ce mi-am pierdut zborul și câinele prin aeroport am ajuns în Sao Paulo. În America de Sud și Centrală am fost în 11 țări, de fapt 12 pentru că am fugit o zi fără ea. Dar ea nu știe”.
Am surprins la invitata noastră o transformare profundă: prezența constantă a cățelușei Joy a devenit un antrenament pentru trăirea clipelor reale, un fel de seize the moment. Dintr-o persoană prinsă în gânduri și planuri care mai de care, Roxana a învățat să reacționeze la prezent și să-l accepte. Experiențele ei i-au inspirat și pe alții. Prin simpla dovadă că se poate. Da, chiar și alături de un câine!
”Să fiu prezentă în locurile în care mă duc a devenit posibil datorită ei, pentru că nu eram. Făceam planuri, mă gândeam, rulam foarte mult ceva care nu se întâmpla conform dorinței mele, pentru că sunt o persoană care trage mult ca lucrurile să fie așa cum vrea ea. Rulam două, trei zile acel ceva. Păi, când se întâmplă ceva neprevăzut cu cățelul trebuie să iei o decizie atunci. Și asta m-a adus în prezent extraordinar de mult. De când am venit din America am mai călătorit și fără ea. Dar cred că este cel mai important lucru pe care l-am câștigat. Nu poți fi prezent 100%, că se mai întâmplă lucruri. Mai auzi, mai citești, dar sunt mult mai prezentă.
Parcursul portughez al Camino de Santiago nu a fost deloc ușor. În primele zile au mers peste 30 de km, însă Joy începuse să șchiopăteze și Swit Rocs a luat decizia de a nu mai depăși 20 de km pe zi. Dar Joy avea antrenamentul făcut de acasă pentru că fost urcată de mică pe crestele munților din țara noastră. A ajuns chiar și pe unele dintre cele mai grele trasee din Munții Făgăraș (Custura Sărății).
Am întrebat-o pe Swit Rocs care este bagajul obligatoriu al cațelului într-o călătorie pe munte. Iată ce ne-a răspuns: pe lângă dispozitivul GPS tracker am un ham sau două. E important să aibă o prindere bună, mai ales când merg pe munte, poate se cațără și trebuie să o asigur. Trebuie să fie strâns pe ea și cu prindere în Y.
Am avut o supriză pe Camino – eram sigură că oamenii se vor bucura de prezența ei, că va aduce multe zâmbete, dar știi ce replică mi-au dat mai mulți oameni? Și nu mă refer aici la ce mi-au spus unii că le e dor de cățelul lor, că le-ar fi plăcut să fie și cățelul lor. Ci că ”nici nu le-a trecut prin minte că pot face asta cu cățelul”. De ce?”
Cât de importantă este planificarea unei călătorii de anvergura asta aflați sâmbătă, la Digi Animal Club, cu începere de la ora 13:00.
”Logistica e foarte mare când ești cu un cățel și nu din cauza lui, ci din cauza birocrației. Așa cum spuneam mai devreme, nu-s un model foarte bun care să răspundă la întrebarea asta, sunt impulsivă, iau decizii rapid, nu prea planific. În același timp, am călătorit destul de mult și simt că am avut cel puțin până acum un fler foarte bun.
Nu sunt o persoană cu capul în nori, citesc, mă documentez, vorbesc foarte mult cu localnicii, ascult. Dacă 10 oameni îmi spun ”după zece noaptea nu merge acolo”, mi se pare suficient. Nu sunt o persoană sperioasă, dar sunt precaută. Am fost singure și prin favelele din Brazilia”.
- Te-ar putea interesa si:
- ”Cine nu e pisicar, să devină! Pentru că nu știe ce pierde”
- O rasă mică, dar perfectă pentru orice familie
- ”E făcut pentru tine”: legătura profundă dintre vânător și un Limier Hanoveran
