Vi s-a întâmplat să întâlniți doi câini de aceeași rasă dar total diferiți? Și aici nu ne referim la culoare sau la particularitățile diferite dintre masculi și femele. Unii sunt mai mari, mai musculoși, alții mai slabi, cu mai puțină vână. Unii au blana impecabilă, alții au tot felul de probleme de piele.
Una dintre cauzele acestor deosebiri poate fi și mediul în care sunt crescuți. Vorbim sâmbăta aceasta, la Digi Animal Club, despre diferențele dintre creșterea unui cățel în curte, în padoc și creșterea în casă, într-un apartament. Invitata noastră este Flori Berindeie, crescătoare de câini rasele Rottweiler si Jack Russell Terrier.
Pentru început, Flori Berindeie ne-a spus câtă iubire ”izvorește” din ochii cățeilor ei. Iar pentru ea, acest lucru este mai mult decât mulțumitor. Atât de mult, încât a lăsat deoparte cariera de avocat.
”Am venit alături de simbolul canisei – War (n.r. război). Eu îl mai alint ”Clovnul de serviciu”. Asta pentru că este un câine relaxat, un câine care se simte iubit și în siguranță peste tot. Este foarte sigur pe el. Și atunci se simte exact ca un copil într-un mediu care îi priește.
Energia lui se simte, fără nicio exagerare. Așa cum bagi degetele într-o priză. Este un curent real, un fior real. Te încarci. Dar asta doar dacă îți plac câinii. Este o vibrație care încarcă”.
Revenind la tema emisiunii, Flori Berindeie a punctat câteva aspecte importante, referitoare la diferențele care se văd cu timpul în dezvoltarea câinilor crescuți la apartament și a celor crescuți la curte. În cel de-al doilea caz, tot ea recomandă ca un cățel să aibă propriul lui frigider, care să fie umplut cu carne, dat fiind faptul că acest tip de alimentație va aduce numai de câștigat.
”Este un subiect atât de delicat și atât de important, asupra căruia ar trebui să se documenteze toată lumea care își dorește rasa aceasta. Da, el poate crește într-un apartament, dar poate fi o corvoadă atât pentru câine, cât și pentru stăpân. El este un câine activ, este un câine care se joacă. Este un câine care are nevoie de spațiu și timp, iar într-un apartament este constrâns. Atât psihic, cât și fizic. Un câine crescut în apartament și unul crescut la curte au dezvoltarea complet diferită.
În contractul pe care îl închei atunci când vând un câine întreb foarte clar unde va locui. Dacă va locui în apartament, nu îmi asum niște responsabilități. Am avut tot felul de situații și contractul acesta este izvorât din situațiile de viață. Evident, un pui face pipi și caca în apartament. Cel care face curățenie are tendința să scoată covoarele, mochetele, tot. Câinele ăla, care la maturitate trebuie să ajungă la 60 de kilograme, alunecă pe gresie și pe parchet non-stop. Îi invit pe toți să se uite la radiografiile unui pui. Să vadă că în articulații este gelatină. El alunecă cu lunile, cu anii, în grabă, în joacă. Acolo este un început de displazie. Gândiți-vă că la mine în canisă, când puii încep să meargă, au grătare de plastic.
La apartament, omul are tendința să fie tot timpul ocupat. Și atunci este mult mai simplu să cumpere sacul cu boabe și să-i dea boabe. Nu se strică, scapă repede, se depozitează ok. La apartament, omul având spațiul limitat, are un frigider cu un congelator deasupra. La curte, recomandarea este să-i cumperi și lui o ladă frigorifică de 100 de litri și să-i dai carne. Să stea carnea lui acolo. Cât se poate de multă carne și de bună calitate”.
Este suficient dacă ies cu câinele de două ori pe zi? La această întrebare, răspunsul dat de Flori Berindeie este categoric: ”la un câine de acest tip? Nu. Este foarte puțin. După noua legislație, lesă și botniță. Și ce facem? Mergem în parc unde câinele doar se mișcă un pic. Un câine nu va face sport trăind la apartament”.
Ediția dedicată diferențelor dintre creșterea la curte și cea într-un apartament poate fi urmărită sâmbăta aceasta, de la ora 13:00.
- Te-ar putea interesa si:
- ”Câinele transformă casa în acasă” Umanizarea lui e o problemă îndreptată într-o singură direcție
- Fenomenul Fotogeografica | ”Nu avem decât de câștigat pentru că avem ce arăta lumii”
- Căsuțe cu acte-n regulă pentru pisici: ”Am împăcat ambele tabere”
