Sâmbăta aceasta, la Digi Animal Club, vorbim despre salvarea și reabilitarea animalelor sălbatice. Program complet gratuit, susținut doar din donații, în cadrul Fundației Visul Luanei.
Centrul său de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice a oferit până în prezent îngrijiri medicale de specialitate la aproximativ 22.000 de animale, dintre care peste 16.000 de animale sălbatice, provenite din 217 specii diferite. Invitații noștri sunt medicul veterinar Oana Vasiliu și biologul Viorel Gavril.
Fundația Visul Luanei participă din acest an școlar la predarea materiei optionale „Ora cu și pentru Animale”, implementată la nivelul județului Ilfov. Una dintre cele mai eficiente metode prin care putem proteja biodiversitatea pe termen lung este educația – începută devreme, construită corect și dusă mai departe, în timp.
”Anul acesta am contribuit la modulul de animale sălbatice. În cadrul acestei materii opționale sunt mai multe module care vizează mai multe animale, de la animale de companie, la animale de fermă și tot așa. Ne-am ocupat de la crearea materialului didactic pentru profesori și până la manualul pentru cei mici. Am vorbit despre animalele sălbatice în general.
Avem o singură oră, la care încercăm să ajungem la toate clasele și le spunem despre animalele care sunt văzute un pic mai rău: vulpi, șerpi, pescăruși sau ciori. Sunt animale sălbatice care primesc foarte mult feedback negativ.
E și despre educația primită, ideea de animale folositoare – animale dăunătoare. Nu există folositor și dăunător. Noi încercăm să nu mai mergem pe ideea asta. Animalele sălbatice au toate rolul lor și echilibrul lor, în care noi ar trebui să intervenim cât mai puțin”.
Împreună cu reprezentanții de la Protectia Animalelor CJ Ilfov și cu șarpele Natașa, un piton regal (Python regius) salvat, Visul Luanei a vizitat mai multe școli din județul Ilfov. Au întâlnit sute de copii și au discutat despre șerpi, mituri, teama de necunoscut și despre importanța pe care o au aceste animale în echilibrul ecosistemelor.
Scopul fundației este consitituit de eliberarea în natură a animalelor salvate. ”Aici intervine legătura dintre medicină și biologie pentru că nu doar deschizi o ușă și pleacă animalul ca să poată supraviețui. După ce sunt tratați, de abia după aia trebuie să alegi locul și momentul oportun în care să-l eliberezi. Fiecare specie e cu specificațiile ei. Nu poți elibera vipere oriunde. Tu ai anumite populații în anumite zone ale țării, nu poți elibera la voia întâmplării”, ne-a spus biologul Viorel Gavril, completat de Oana Vasiliu: ”Alte țări au centre de reabilitare de sute de ani”.
Invitații noștri trag un semnal de alarmă și spun că nu trebuie intervenit atunci când ni se pare că un animal ”nu e la locul lui”.
”Unele animale nu au nevoie să fie salvate. Mai ales că vine sezonul primilor pui. Unele o să înceapă să învețe să zboare. Dacă puiul nu este rănit, nu se văd semne de slăbiciune, de răni sau semne c-a fost atacat de vreo pisică, îl lăsăm acolo.
Pe de alltă parte, căprioarele au un sistem de apărare foarte bine pus la punct în milioanele lor de ani de evoluție. Femelele își lasă puii care stau ascunși în iarbă și ele pleacă sau se îndepărtează. Puiul nu transmite miros, nu face zgomot, stă camuflat. Tu, dacă îți plimbi câinele sau te plimbi prin pădure și vezi un pui de căprioară, ai impresia că vrea să fie salvat”.
În 2024, media de internare în cadrul Centrului de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice a fost de aproximativ 9 pacienți pe zi, cu un maxim de 43 de animale internate pe 21 iunie - în perioada sezonului de pui.
Unele povești nu se încheie totuși așa cum s-ar aștepta cei de la Visul Luanei. Invitații noștri ne-au povestit cum a fost salvat un pelican migrator, descoperit în mod neașteptat în județul Covasna.
După un transfer de la centrul de reabilitare ACDB și luni întregi de îngrijiri intensive, pelicanul Mitruț a fost eliberat în mediul lui. A zburat din România până în Grecia și apoi Turcia, purtând cu el un mic dispozitiv GPS care spunea o poveste în timp real. Dar călătoria nu s-a încheiat în largul Mediteranei, ci tragic, pe malul unui pârâu, acolo unde semnalul s-a oprit brusc.
”Este o poveste care începe după transferul lui de la un alt centru. A fost găsit undeva în Covasna, într-un loc unde pelicanii migratori n-au ce căuta. Nu știm exact de unde venea. A fost bine o perioadă, apoi nu a mai mâncat, iar colegii dela ACDB l-au transferat la noi. Timp de trei sau patru luni ne-am ocupat de el. L-am hrănit cu tubul timp de două luni de zile.
L-am eliberat unde erau și alți pelicani. Dispozitivul GPS ne-a arătat că a stat acolo câteva săptămâni, pe lacul respectiv. A stat câteva zile în Bulgaria, iar mai apoi a plecat în Grecia. Pe continent, pe câteva lacuri, a stat câteva săptămâni acolo. Colegii de la SOR au trimis pe cineva să-l inspecteze pentru că stătea prea mult în același loc. În Turcia s-a întâmplat la fel. A mers cineva să inspecteze, că stătea prea mult în același loc. Apoi, pelicanul a plecat spre Marea Mediterană și-am zis că este în regulă. S-a întors spre un pârâu și-am văzut că semnalul lui nu se mai mișcă. Colegii de acolo l-au găsit împușcat.”
Iată cum arată, în câteva cifre, rezultatele principale ale anului 2024 la Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din cadrul Fundației Visul Luanei:
-
6633 animale (92% specii sălbatice) au fost internate și au primit îngrijiri de specialitate (inclusiv o colonie de lilieci de 3339 indivizi)
-
934 de pui orfani de păsări și mamifere au primit îngrijiri intensive în vederea eliberării ulterioare
-
circa 500 intervenții chirurgicale și tratamente postoperatorii
Da, te atașezi de animale, dar trebuie să ai foarte mare grijă să nu se întâmple și invers. Dacă tu ții foarte mult la un animal, trebuie să nu-ți exprimi lucrul acesta față de el. Contactul cu el trebuie să fie cât mai limitat. Poți să ai o veveriță pe care tu ai crescut-o cu biberonul, dar dacă vine spre tine când te vede începi să bați în cușcă să o îndepărtezi”. – ne povestește medicul veterinar Oana Vasiliu.
- Te-ar putea interesa si:
- ”Cine nu e pisicar, să devină! Pentru că nu știe ce pierde”
- O rasă mică, dar perfectă pentru orice familie
- ”E făcut pentru tine”: legătura profundă dintre vânător și un Limier Hanoveran
