Un rechin preistoric „enorm” a fost încoronat „prădătorul prădătorilor” pentru că se află în vârful lanțului trofic marin. Cercetătorii de la Universitatea Princeton au descoperit în urma unor studii că rechinul Megalodon este cel mai periculos prădător acvatic din istorie.
Cercetătorii de la Universitatea Princeton au realizat un studiu în care au clasificat prădătorii de-a lungul istoriei, iar rechinul Megalodon a fost cel care a ieșit învingător. Ceea ce a fost cel mai surprinzător la această specie de rechini este dimensiunea. Aceștia sunt un tip de rechin macrou care a dispărut în prezent, dar care a existat în urmă cu aproximativ 23 până la 3,6 milioane de ani.
Cu o lungime 15 metri, erau mai mult decât un adversar pentru alți prădători din acea vreme - și erau de cel puțin trei ori mai mari decât cei mai mari rechini care înoată în prezent în apele lumii.
„Suntem obișnuiți să ne gândim la cele mai mari specii - balenele albastre, rechinii balenă, chiar și la elefanți și diplodoci, ca fiind hrănitori prin filtrare sau erbivori, nu prădători. Dar Megalodon și ceilalți rechini megatooth erau cu adevărat carnivori uriași care mâncau alți prădători, iar Meg a dispărut cu doar câteva milioane de ani în urmă”, a declarat Emma Kast, autoarea studiului.
Faptul că erau atât de mari și că mâncau alți prădători i-a plasat pe Megalodon la "cel mai înalt nivel trofic", adică la cel mai înalt nivel al lanțului trofic.
Acest lucru este întărit de faptul că Megalodonii nu aveau niciun prădător cunoscut, ceea ce înseamnă că domneau suprem.
„Rețelele trofice din oceane tind să fie mai lungi decât lanțul trofic al animalelor terestre, deoarece se începe cu organisme atât de mici. Pentru a ajunge la nivelurile trofice pe care le măsurăm la acești rechini megatooth, nu trebuie doar să adăugăm un singur nivel trofic, un prădător apex în vârful lanțului trofic marin, ci trebuie să adăugăm mai mulți în vârful rețelei trofice marine moderne”, a declarat Dr. Kast.
Pentru a studia rețeaua alimentară marină preistorică, cercetătorii au folosit o tehnică specială pentru a măsura izotopii de azot din dinții rechinilor. Cu cât este detectat mai mult azot într-o specie, cu atât mai sus se află aceasta în lanțul trofic.
Până acum, oamenii de știință nu au putut măsura cantitățile minuscule de azot păstrate în stratul de smalț al acestor dinți de rechin dispăruți.
O modalitate prin care anumite animale ajung la un nivel trofic superior este canibalismul, iar mai multe linii de dovezi indică acest lucru atât la rechinii Megatooth, cât și la alți prădători marini preistorici.
- Te-ar putea interesa si:
- Cum să eviți un atac de rechin și ce să faci dacă ești mușcat. Nu ar trebui niciodată să porți bijuterii în apă
- Mai mulți turiști au salvat un rechin blocat pe o plajă din Florida. Imaginile au devenit virale
- Marsuinii „vaquita” se află în pericol major de dispariţie: „Au trecut aproape 30 de ani de avertismente repetate”
