Sâmbăta aceasta avem o premieră la Digi Animal Club! O rasă foarte rară în România, câinele mexican fără păr, Xoloitzcuintle sau Xolo, prescurtat!
Aztecii îl considerau sacru și credeau că are puteri mistice de vindecare. Alături de noi sunt Dana și Dan Cojocariu, crescători de câini rasele Bulldog francez, Boston terrier și Xolo.
”Sunt trei mărimi de Xoloitzcuintle. În platou îi avem pe cei mici, pe cei miniatur. De la începutul discuției noastre, trebuie să precizăm că există și varianta standard, formată din niște câini înalți, care ne ajung cam până la șold. Există și o variantă medie. Și pot fi și cu păr, atât cei mari, cât și cei mici sau medii”. – Dana Cojocariu
Câinele Xoloitzcuintle este o rasă unică și fascinantă. Unul dintre aspectele distincte ale acestei rase este gena care le face să le cadă părul și caninii. Cu toate acestea, ceea ce îi face cu adevărat remarcabili este longevitatea lor, acești câini având o speranță de viață impresionantă, de 15-20 de ani. Această trăsătură, împreună cu personalitatea lor loială și afecțiunea față de stăpân, îi transformă în tovarăși de lungă durată.
”Nu au toți dinții. Le cad anumiti dinți. Gena care le face să le cadă părul, duce și la căderea caninilor. Le cad caninii, dinții cu rădăcini mai adânci. Măselele rămân și au toți incisivii.
Este o rasă primitivă. Omul nu a intervenit deloc asupra ei. Nici prin creștere artificială, nici prin modificări genetice. Așa cum s-au născut acum 4000 de ani, așa-i vedem și azi. 3000-4000, așa cum zice documentația. Erau desenați în grote, erau câini sfinți, vindecători.”- Dan Cojocariu
Un prim sfat de întreținere a câinilor din rasa Xoloitzcuintle este să avem grijă vara să-i dăm cu cremă cu protecție UV. Da, nefiind protejați de blană, pot face arsuri, pot face insolație.
”E mai ușor de întreținut decât un câine cu păr, dar trebuie spălați foarte bine, pentru că pielea lor este cu pori. Și cu cât se astupă, pot apărea probleme, respectiv acnee.
Trăiesc destul de mult, 15-20 de ani. Sunt câini foarte rezistenți. Pe cât de mici îi vezi, sunt recunoscuți ca mari săritori. El a sărit și și-a rupt piciorul.
Sunt reticenți cu străinii, sunt câinii unei persoane. Practic, nu sunt recomandați unei familii cu mulți copii, care să tragă de ei, pentru că nu suportă. Sunt foarte vocali când nu le convine ceva.
Este o rasă care are nevoie excesivă de socializare. De când sunt mici. Trebuie expuși la orice fel de stimuli. Se înțeleg foarte bine cu Boston terrierii sau cu terrierii în general. Sunt activi la fel ca și ei”.
Frida Kahlo, renumita pictoriță mexicană, nu a fost cunoscută doar pentru arta ei vibrantă și plină de simbolism, ci și pentru dragostea ei profundă pentru animalele de companie, în special pentru Xoloitzcuintle. Acești căței, adesea considerați simboluri ale moștenirii precolumbiene, au avut un loc special în inima Fridei.
De-a lungul vieții sale, Frida a avut mai mulți Xoloitzcuintli, pe care îi considera mai mult decât simple animale de companie; ei erau protectori spirituali și tovarăși fideli. În celebra ei casă, La Casa Azul, câinii alergau liber prin curte, adăugând un sentiment de autenticitate mexicană și de conexiune cu tradițiile străvechi.
Acești câini au fost subiectul unor numeroase picturi și fotografii ale Fridei. În arta ei, adesea și-a reprezentat Xoloitzcuintli alături de ea, scoțând în evidență legătura strânsă și dragostea profundă pe care o avea pentru aceste animale. Xoloitzcuintli nu doar că ofereau confort și companie, dar erau și o sursă de inspirație creativă pentru pictoriță.
Și, ca o curiozitate, combinată cu puțină mândrie pentru că am reușit să-i aducem în platoul nostru, vă spunem că acestea sunt singurele exemplare de Xolo, de această talie, din țara noastră.
Mai multe detalii despre această rasă atât de puțin cunoscută în România aflăm sâmbătă de la invitații noștri Dana și Dan Cojocariu. La ora 13.00, la Digi Animal Club!
- Te-ar putea interesa si:
- De la o pisică luată pe net până la campioane mondiale: povestea unei felise românești de Norvegiene de pădure
- Dincolo de braconaj: salvarea animalelor sălbatice, între eforturi comune și resurse limitate
- Chirurgia veterinară, între vocație și urgențe care salvează vieți. Interviu cu Robert Carst, medic veterinar
