Sâmbăta aceasta vă prezentăm niște pufoșenii de viță nobilă. Regina Victoria a Marii Britanii era mare iubitoare a acestei rase - Dwarf Spitz, Loulou, Pom, Pompom sau Pomeranian.
Despre particularitățile fizice ale acestor câini am aflat de la invitata noastră, Ana Becar, crescătoare de pomeranieni. Pe lângă culoare, printre particularitățile rasei, foarte importantă este înălțimea, în condițiile în care un matur trebuie să aibă în jur de 20-21 cm.
”Standardul rasei ține de înălțime. Greutatea trebuie să fie raportată la înălțime. El are 19 cm înălțime și 1,3 kilograme”
Până să ajungă să dețină primul pomeranian veritabil, Ana Becar a trecut printr-o experiență cât se poate de românească.
”Soțul meu a luat un cățel în urma unei întâlniri cu un individ lângă o stație de metrou. Așa-zisul crescător ne-a sfătuit să nu-l spălăm în primele săptămâni, să nu stresăm cățelul. După o lună, când l-am spălat, s-a făcut alb, nu mai era orange. A și crescut foarte mult, s-a făcut cât doi căței pomeranieni, deci nu era de rasă, era un metis”.
Invitata noastră nu s-a dezarmat însă. De data asta a mers mult mai departe și-a ajuns tocmai în Ucraina, unde a rezervat un cățel. Dar s-a întors cu doi.
”Când am văzut într-adevăr cum arată un pomeranian mi-am spus: nu pot să plec cu unul! Trebuie să plec cu doi! Chicho și Luna sunt primii noștri pomeranieni. Apoi mi-am dorit alte culori, alte linii.” E ca la pantofi, concluzionează moderatorul nostru, Bogdan Uritescu.
Pomeranianul este o rasă de câine care are două straturi de blană: păr și subpăr.
Dacă există proprietari care vor să-l tundă, niciodată nu trebuie să ajungă la subpăr. Dacă îi tundem subpărul pot crea alopecii, pot cheli. În rest, trebuie periat zilnic”, ne-a mai spus invitata noastră.
Tot Ana Becar este cea care avertizează că pomeranianul trebuie dus cel puțin o dată pe an la un detartraj. În caz contrar, acesta va risca să facă paradontoză sau să sufere o retracție gingivală.
”Acumulează tartru foarte rapid. Au dinții mici, mănâncă bobițe mici și așa se acumulează. Între timp, am renunțat la un brand premium, pentru că înghițeau bobițele fără să le mestece, erau foarte mici. Acum, au bobițe mai mari, pe care le rod. Dar cu toate acestea, tot trebuie să-i programăm la un detartraj cel puțin o dată pe an. Pot face diverse boli, dacă nu sunt duși obligatoriu cel puțin o dată pe an”.
Tot din pasiune pentru pomeranieni, Ana a urmat și cursuri de tehnician veterinar.
Speranța de viață a pomeranienilor este una promițătoare. De la 12 până la 16 ani. ”Fac parte din rasele de câini care au o speranță de viață mare.”
Dar poate vă întrebați cum rezistă pomeranienii atunci când temperaturile sunt ba ridicate, ba scăzute? ”În trecutul lor au fost câini de zăpadă, și totodată câini de pază. Erau mult mai mari ca dimensiuni. Ulterior, rasa a avansat, s-a făcut breeding din exemplare cât mai mici de dimensiuni și s-a ajuns la cea de azi. Dar cățeilor mei dacă le deschid ușa nu e chip să iasă. Nu-și doresc. Vara, din nou, nu este indicat la călduri foarte ridicate să ieșim cu ei. E un chin pentru ei să fie duși în poșete pe plajă. Le place, dar asta doar dimineața, când temperaturile sunt acceptabile. Le place să alerge pe plajă. Le place să intre în apa mării. Un pomeranian după ce iese din apă arată groaznic, Arată ca un șobolan”.
Dacă ar fi să dea câteva sfaturi unui viitor proprietar de pomeranian, Ana Becar a recunoscut cât se poate de subiectiv faptul că acesta poate crea dependență. ”Părerea mea e că pomeranienii creează dependență. Sunt frumoși când sunt mai mulți. Niciodată nu ți se par suficienți. Eu și acum încă îmi mai doresc să am și mai mulți pomeranieni. Și-n momentul acesta, am 50 de exemplare acasă”.
Ediția de sâmbătă a emisiunii Digi Animal Club dedicată pomeranienilor începe de la ora 13:00.
- Te-ar putea interesa si:
- Alexandru Anghel, fermier: ”Cel mai mult contează să-ți placă ceea ce faci. Eu nu-mi dau seama când a trecut ziua”
- Tehnica de dresaj "nu este matematică! Eu trebuie să-mi controlez câinele. Dresajul înseamnă comunicare”
- Ciobănescul românesc carpatin, peste cel german: ”Nu e predispus la displazie! E extrem de sănătos”
